war like - work like me

Uneori pământul uită să se mai oprească din învârtit Contrar așteptărilor, nu amețesc deloc Mă uit fix la voi Îmi scot un pix din buzunar și vă notez pe toți. Fiecare gest, fiecare înjurătură, fiecare limbă Scăpată pe asfaltul fierbinte. În camera mea am timp să aud vâjâitul inconfundabil Al suprafeței terestre intrând în contact cu atmosfera scoarței mele cerebrale. Apoi deschid cutia de conserve, aleg tacticos cele mai lungi și delicoase Tentacule ale timpului centrifug, devenit pe alocuri –personal, și le arunc Cu răbdare hienele cu păr lung și uman adunate ad hoc În fața ușii. N-au venit să-mi citească contorul cu neuroni Ci să-mi explice de ce sunt atât de ușor de confundat pe stradă Cu unicul slujbaș al primăriei celui de sus cu salariile compensatorii neplătite. Vax, nu e timp de behăituri despre ce lume minunată întâlnim la tot pasul. Îmi iau rucsacul, trag discret de o margine a draperiei Pământul se rotește perfect, atât de perfect Încât nici astăzi n-am să-mi dau seama dacă într-adevăr Par un cetățean model cu un rucsac în care port Un dumnezeu iubitor, o femeie frumoasă și o statistică despre cum se trăiește naiv. Las draperia. E timpul să pornesc la drum. Până la următoare bătaie a inimii Mai sunt câteva mile marine bune de mers prin praf. http://prizadehartie.wordpress.com/2008/06/20/war-like-me-cred-ca-e-work-like-me/