Mai pe seară o să ne încredem și în Dumnezeu
De câte ori te pomenesc în discuțiile mele Zâmbesc fără să mă pot opri Iar degetele-mi pornesc pe clapele unui pian imaginar o serenadă de dragoste Infailibilă Sunt convins, dacă aș paria la
ACAlbert CătănușMarele congres internațional al apostaților
Se ține în scara blocului meu E și normal, nu? Artiști cu barbă, sau fără Pictori, cântăreți, dansatori, scriitori Poeți, ooo, da, mulți poeți Oameni simpli, femei de la țară Sau
ACAlbert Cătănuștext cu o femeie frumoasă
doar o femeie cu o privire, nimic altceva tăcere în care te poți îneca repet, doar o femeie cu o singură privire și atât în urma mea un șir de celule atât a rămas se alungesc, se alungesc până
ACAlbert Cătănușciocolata celebră
tatăl meu e astronaut a zburat pe Lună a schimbat șuruburi stricate pe stația orbitală de câte ori vine acasă ne aduce ciocalată americană cu semnături celebre când pleacă ne adunăm toți trei în
ACAlbert Cătănușultimul poem de dragoste
când sunt în preajma ta mi se aprinde o lumină în ochi ca-n filmele alb-negru interbelice devin mai înalt barba îmi crește mai repede mâinile mi se îndoiesc la spate asemenea unei păpuși de
ACAlbert CătănușUltimele cinci minute de pe Terra
Dacă ne vom întâlni vreodată pe stradă Tu cu soțul tău de mână, zâmbitoare Iar eu cu o oarecare Și mă vei întreba: ”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?” Te voi privi în ochi îți
ACAlbert CătănușIubirea la vertebrate
De câteva ori pe zi Prin mine trece un întreg regiment de artilerie O celulă străină care se hrănește independent Diferită de toate celelalte forme de viață Din habitaclul toracelui Uneori
ACAlbert CătănușCe femeie planează asupra acestui poem?
Aha, deci metroul deschide ușile pe partea stângă Atunci îmi fug toate globulele roșii din ventriculul drept spre tine De la geam toate femeile din viața mea par doar simple drame Mai puțin tu
ACAlbert Cătănuș***
Te mulezi ca un răspuns ce-l așteptam de mult peste ochi Sunt încă în pat și încă îmi cresc picioare Aerul din jurul meu își modifică culoarea Peste mine zace un sac plin cu telecomenzi Pe
ACAlbert Cătănușpoezie cu porumbei
când inima mea se lovește în asfalt copacii se opresc o clipă strâmbând din nas la intrarea în scara oricărui bloc există expoziții cu pozele tuturor porumbeilor de pe acoperiș când inima
ACAlbert CătănușUltimul Soldat
E ca în filmul ăla Când rămâne un singur soldat în picioare Singur în fața mitralierei Un papuaș în fața unui dumnezeu predicat cu sânge și furie Cine m-a pus pe mine să mă bat și eu? Acum
ACAlbert CătănușO săptămână între paranteze
(Uneori îmi promit că trebuie să mă împing în tine Ca într-o prăpastie Pe fundul căruia zac alți muribunzi cu rotulele rupte) Mă ridic de pe scaun cu țigara între degete Desenând prim fum
ACAlbert Cătănușnu te mai gândi la septembrie
e ca și când te-ai gândi la o femeie dezbrăcată îi atingi coastele și nu vezi decât un cuib părăsit aș vrea să-mi fac bagajul și să mă mut în ea ca-ntr-o vitrină goală să-mi așez
ACAlbert CătănușUltima apariție a lui Dumnezeu pe webcam
Pe o bucată de pânză albă Încap două inimi Uneori și trei, dacă le împingi una în cealaltă ca pe niște batoane Glazurată de tot Important e să dai din cap ca și când ți-ar păsa că afară
ACAlbert CătănușPământul, Alberto, Dragostea și Messengerul
Dragostea face Pământul să se învârtă Pe la prânz s-a oprit în dreptul ferestrei mele Era obosit și transpirat Și-a dat basca jos din cap și mi-a cerut un pahar Cu apă rece de la frigider. Nu
ACAlbert CătănușInima mea se lipise de palmele tale ca de o bandă adezivă
azi am simțit că mă transform într-un canin din mandibula unui lup m-am înfricoșat stăteai în veșnicul tău colț exersându-ți poveștile de amor ideale în care toți participanții dansează în ploaie
ACAlbert CătănușPoem verde
Dragostea e un șir de neuroni simpatici Care stau la coadă Pentru a înmagazina zâmbetul tău Discutând despre ochii tăi verzi E gălăgie mare în subconștientul meu Cineva îmi explică de ce trebuie Să
ACAlbert CătănușMortar sau mortal?
Cineva îmi explica Albert, nu putem trăi la plezneală! Ridic mâinile spre cer, Îmi scot căștile mp3-ul din urechi Gâfâi ca un hamal care-și încarcă Sicriul cu pietre. Mistria e în mâna
ACAlbert CătănușHell, one day i\'ll be back!
Între degetele mele crește o mare Îmi traduc bătăile inimii în mai multe limbi Și le apuc delicat cu două degete Aruncându-le departe, spre tine Mă rog să nu se scufunde Așa cum rostește un
ACAlbert CătănușȘi eu mai cred în iubire
În strofa asta apare un tip care vă vorbește de un amor excentric Prima dată din amorul nostru S-a născut un pompier mic și simpatic A salvat 2 băbuțe și un pisoi prins între 2 crengi de
ACAlbert CătănușSick love
Motto – Uneori cuvintele mele îți zgârie inima ca o pereche de cătușe Am impresia că în fiecare noapte ne iubim în aceeași targă Și că suferim de o maladie cunoscută doar de noi doi 4 poeme
ACAlbert CătănușPrivit de departe
Pulsul meu nu e decât un șiret strâns legat pe inima ta Nu poți respira decât atunci când îți dau voie Ca o caracatiță ce s-a oprit Pe o scoică aproape întredeschisă Uneori îmi doresc să
ACAlbert CătănușDe aici nu există scăpare
Inima mea e o bucată de cretă albă tocită De prea multe ori am scris ”te iubesc” deasupra dimineților dintre noi Uneori reciți poeme triste Atunci glasul tău se transformă în dangătul clopotului
ACAlbert CătănușDefinindu-l pe Alberto
Un asteroid pierdut într-o elipsă În jurul unei supernove gravidă cu lumina morții 1001 de poezii de dragoste Pentru o femeie frumoasă cu părul lung Un scuipat pe care îl primește
ACAlbert Cătănuș