Albert Cătănuș

în caucaz toate iernile sunt la fel caii sălbatici rânjesc a spaimă porumbei fără aripi se târăsc printre bărbați castrați apoi el a zis n-am înțeles niciodată de ce se vinde o fecioară

aseară în mașină am înțeles totul clar. emilio îmi explica nu știu ce idioțenii de când a fost el în pakistan. și atunci am avut o revelație. bă cornele, dacă ai bani nu-l poți cumpăra pe

când l-am cunoscut ieșea dintr-un bordel. ea îl ținea de mână și îi zâmbea agnostic. din buzunar îi ieșeau foi a 4 pătate de vin, i le dăduse el la schimb pentru 2 ore de nepăsare. nu erau decât

geamul antiglonț dintre inimă și plămâni s-a spart din cauza fluxului de energie negativ am înțeles cauza sinistrului e simplă aerul rece îmi circula liber pe sub mustăți mi-a șoptit la

stătea la colț de stradă era un pic bătrân din prima clipă am știu că-i d-zeu m-am apropiat repede știa ce vroiam un pirat ce descoperise comoara după 2 ore mâncam amândoi porumb fiert în

senzația de carusel mă bușește dimineața constat încă o zi se cere consumată ca o mandarină nu renunț la nimic nici la tine nici la speranța că într-o zi mă voi sinucide așteptând să-mi

aș putea să stau la masă cu toți oamenii de pe stradă să le ascult glumele stupide și plescăiturile când își sorb ciorba de zarzavat fierbinte i-aș putea invita la mine în salon să le pun o

a zis \"dați-mi un punct de sprijin și voi muta pământul.\" i s-a dat. pentru 2 secunde pământul s-a rupt de orbită, la fel cum o drogată rupe o fiolă de diazepam cu dinții murdari de tutun. apoi

librăriile sunt pline de spaime și redute poeții decorați stau pe rafturi așteptându-l pe d-zeu să se întoarcă cu spatele la sticla de J&B beți vor cânta balada poeților ce mor în fiecare

fiecare colț de stradă are un om în negru nu e imposibil fiecare colț de stradă un om în negru întotdeauna cu umbrela neagră cu vârful stilet înțeapă în pântece gravidele lovește năpraznic

vine târâș-târâș m-am trezit din somn când am văzut-o era o zi de marți ne-am salutat din priviri era cam somnoros pe marginea patului tulburat de insomnii am alungat cu mână

În dreapta șoseaua. Merg încet spre el. Îl studiez. Pare să fie inofensiv. -Nu te-ai plictisit să stai aici?! -Mda... Mă așez în iarbă. Întotdeauna mi-a plăcut să privesc din iarbă oamenii de

\"mă doare în pulă unde vă ascundeți voi comorile\" - cheloo în dimineața asta mă doare la bască mi-am luat și degetele cu mine o să-mi desenez prin aer în autobuz o țară doar a

e un șir lung, un șir indian, desigur. mulți oameni. privesc biletul. aș fuma o țigare. inspir-expir, cum fac oamenii. o bătaie pe urmăr. mă întorc încet. puțin plictisit, puțin curios. ființa vrea

N-am de gând să mor anu\' ăsta, așa că sap tranșee pentru șirul lung de curve ce se scurge încet dinspre oraș spre coliba noastră. Sunt eu și polițaiul de serviciu. Noi doi și restul târfe, cu buze