Albert Cătănuș

e timpul să murim în alergare cu zâmbetul pe față nu trebuie să descifrăm mistere sau alte bălării printr-un tub de oxigen se strecoară o cantitate constantă de alergie la moarte s-a

urechile mele sunt înfundate cu o poțiune pe care lumea o crede magică sictir zic știu că e adunată picătură cu picătură dintr-o ghenă de gunoi unde omenirea și-a aruncat neputința și

ieri dimineață cel mai bun prieten al meu m-a înjunghiat mișelește pe la spate, s-a urinat pe manuscrisul meu cu poezii schiloade. mi-am jurat în barbă să fac doar proză, iar pe amicul

te-ai gândit vreodată că ești un pompier care își descarcerează iubita dintr-o mașină zdrobită de un zid pe care scrie \"te iubesc\"? ți-a zis: uite, sângele meu! vezi cum se curbează

dimineața a fost senină. câțiva nori albi s-au grabit să ajungă spre asfințit. postașul a sunat doar o dată. blonda de la trei era beată. stătea în genuchi lângă măsuța mică din salon și

Prima strofă (strofa aceasta apare în poem doar datorită faptului că autorul vrea să arate că are puțin habar de astronomie) Undeva, pe la marginea unei galaxii de mărime mijlocie, există o

podeaua se cutremură, cașcavalul e pe sfârșite. frigiderul e gol, perdeaua murdară. în fața scării e un șir lung de curve. așteaptă cerul să-și deschidă burta și să apară călare pe un zeppelin

bunica mea face poezii le scrie pe coli albe de împachetat și le citește vecinelor pe banca din fața blocului. vecinele o aplaudă de fiecare dată uneori pensionara de la 3

am să-i trimit lui D-zeu un e-mail. o să-i atașez o poză de-a mea ca să-și aducă aminte de mine. (am o poză cu mine și-o casă de-a lui, o bazilică spaniolă.) un e-mail scurt: \"nu merge

în fața bisericii claxonează haotic un camion plin de dumnezei în mărime naturală iese popa, desfăcut la șliț, ce pula mea claxonezi mă așa? ești beat, sau prost? părinte, săru\' mâna

noi 2 fumăm din iarbă e răcoare. miroase a portocale. nu pot să înțeleg, totul e atât de real. ai 2 mâini, 2 ochi și 10 degete. secundele se izbesc cu forță de degetele mele în care strâng

Într-o zi a venit unul la mine. Era șchiop. Mi-a zis repede și printre dinți. “Trebuie să taci din gură!” “Păi…” “Nici un păi, tu taci și gata!” “Domnul meu…” “Bă, țopârlane, taci dracului din

într-o zi o să dispar. o să dispari și tu toate celularele și toți pământenii ăștia zgribuliți de cotidian. o să rămână doar un turn în mijloc ca la hiroshima totul în jur cenușă, praf și