Albert Cătănuș

În fiecare zi aleg Dependența. Am spatele plin de răni Și pieptul ornat cu decorații. Beau cafea cu lapte și spun „te iubesc” Cotidianul se lipește de mine ca o iubită plângăcioasă. Zilnic

Telefonul a rămas fără baterie. În 20 de minute se pot întâmpla multe. În dreapta e un container de mâncare expirată. Un român caută de zor. A intrat cu totul în containerul verde. Spaniolii îl

Acesta pare să fie finalul. Pachetul de țigări a rămas neatins pe masă. Neputința cotidinianul s-a deplasat spre roșu. Luminile palide ale monitorului s-au stins. Îngerul din fotoliu A obosit. E

2 (o pereche) cromozomi au plecat La plimbare Singuri printre străini. La plecare le-am dat o umbrelă Și o sacoșă de plastic transparent plină de încredere. Au plecat. Ploua. Erau

\"Porque tiene tanta luz este dia tan sombrio?!\" - La Oreja De Van Gogh Morminte largi se deschid. Arma mi-a căzut demult. Alerg spre linia noastră. Camarazii mei mă strigă să mă opresc.

Am apucat-o de păr. 2 pumni în gură. Sânge pe pereți, O pereche de dinți pe covor. Zgomote, vociferări Bătăi în calorifer. Salvarea, poliția, pompierii. Proces verbal, amendă. N-am vrut

-Dă-mi o țigară... -Þigara asta are gust de căcat. Trage adânc în piept, închide ochii și scoate fumul pe nas și pe gură, în transă. -Știi?!... Sunt un tip sensibil! Uneori chiar romantic

-Parcă aș bea o cafeluță. Vrei și tu? -Da, cu lapte rece. Serghei a intrat în cameră și primul lucru a fost să-și scoată celularul motorola V3 și pachetul de țigări L&M roșu. -Lasă-mă puțin pe

E orb. De ce mi-ar fi milă de el?! Nu-l cunosc, nu mă cunoaște. Mergem împreună de câteva stații. Poate o să mai mergem câteva. S-au așezat alături de noi iar el mi-a zis cu voce joasă că e cald.

-Trebuie să reziști până la capăt! Medicul în halat alb îi întinde pacientului în halat albastru o gumă de mestecat. -Ce să fac cu ea? -Ia, e cu aromă de căpșuni. -Doctore, dar mor! -Șttt! Azi

Avioanele s-au oprit. Avioanele s-au oprit. Avioanele s-au oprit. Propoziția poate continua pe 200 de pagini. Dar asta nu e literatură, e bătaie de joc. În continuare se dezvoltă textul asimptomatic,

-După dealul ăsta e un pod de piatră. -Nu știu, n-am fost până acolo. -Nici nu cred că ajungem. Mai stăm? -Stai să fumez. E târziu? -Mai avem timp. Nu te grăbi. -Nu mă grăbesc, n-am de ce. E

3 vulturi plutesc spre stânci. E atât de departe, E chiar foarte departe. Lumina vine de foarte departe. Stânca e albă, e Fuji-san Replicile se succed accelerat, Vulturii planează cu

Prin fața bisericii Trec Alene. Scap un pârț din greșeală. D-zeu vorbea la telefon Cu un client important Și s-a oprit brusc din conversație. Iarta-mă Doamne, mă simt penibil! Nu-i nimic,

Sunt tânăr ca fierea, am în dreapta un lighean plin de sânge dar jur pe roșu că nu mai beau oameni fară acordul părinților. Mama e plină de oftică până la brâu și îmi dă o palmă, tata visează cuțite

Tropot. Ropot. Clopot. Nimic nu se pierde, totul se îneacă În heleșteie mari, de vară. Vivaldi. Vivaldi tace. Oamenii cu sape scurte Lovesc pământul. Ascuțit Fluturi mari, grei lovesc