Psihoza are o nouă denumire, ”Alberto”

-Bună dimineața! -Bună dimineața! -Domnule polițist, nu mai suport, domnule! NU mai suport! Nu mai dorm nopțile! Nu mai pot scrie o poezie și eu ca un poet consacrat on-line din cauza lui Alberto! -Poftim? -Alberto e un derbedeu... -Stop! Pauză! Fiți clar! Polițistul din spatele biroului se ridică în picioare. În fața lui stă un mustăcios cu ochelari. O ramă groasă gen Perpessicius și o privire mioapă. Þine în mâini un dosar voluminos pe care scrie mare ”Alberto și bălăriile lui minunate”. E ora 9 și 15, nici nu a avut timp să-și bea cafeluța și să citească știrile din campionatul intern de fotbal. Oare cine o fi individul ăsta? -Numele și prenumele. -Plop Auraș. -Vârsta? -36 de ani. -Ocupația? -Filolog, poet on-line și detectiv de clone literare. Aici polițistul își dă jos cascheta și se scarpină cu stânga pe chelie. Mută cascheta în mână stângă și se scarpină cu dreapta. -Hmm!? Detectiv de clone literare???? Aveți legitimație? -Alberto e un asasin. Alberto e un farsor, elucubrează asupra universului hegelian fără măcar să aibă o diplomă de facultate. Eu am spus de mult: atenție la Alberto, mare atenție! Nu e titrat, e un șantierist, agramat, murdar de ciment pe salopetă, emite teorii false despre ludicul lui Stănescu din epoca de început, plus că a confundat universul lui Naum cu cel al lui Kant. Vi se pare posibil ca o asemenea interpretare eronată, care necesită o documentare exhaustivă și o înțegere aproape apriorică a universului uman să poată fi făcută publică pe un site de literatură de un asemenea individ care nu a terminat nici măcar o facultate??? Repet, nici măcar o facultate! Eu am 3 facultăți și nu mă încumet nici să ridic privirea spre călcâiul lui Schopenhauer și acest individ, acest specimen... -Alooo!!! Domnu` Auraș, luați o pauză, domnul meu. -Nu-mi vorbi dumneata de pauză! Ridică din deget amenințător. Am să iau pauză când acest individ va fi banat pe toate site-urile de literatură din România și din străinătate. Până când nu se vor afișa bannere mari: ”Atenție, Alberto e prin zonă! Atenție la bălării!” -Domnule Plop! Cine e Alberto ăsta? Auraș se oprește din logoree ca lovit de marfarul de la ora 3 și 14. Bagă mâna în buzunar și scoate un tub de pastile pe care scrie ”Rudotel” și cu gesturi rapide înghite 3 pastile. Trage aer în piept. -Alberto e un IP din Spania care mi-a spus mie că scriu ”bălării”. A avut tupeul să-mi spună în fața unei imense comunități virtuale, mie care am intrat cu 10 la filologie în București, că scriu ”bălării”! Ridică vocea două octave. Adică eu, Auraș Plop, care am citit vagoane de cărți, care am terminat 3 facultăți, care am cochetat cu cele mai mari reviste de literatură SF din țară că scriu bălării??? Își înfundă mâna iar în buzunar după tubul de ”Rudotel” și mai mestecă încă 3 pastile. Un asasin, un criminal, o clonă, un agramat, un incult, un derbedeu cu laptop care are conexiune la net și nivel pentru a posta comentarii fără să mai treacă prin filtrul cenzurii. Ãsta e Alberto. I-am făcut și dosar. Depun plângere, mă tracasează, îmi repetă la fiecare poem că scriu bălării și că am psihoze. Eu am psihoze? Adică eu, Auraș Plop, am psihoze, eu care îl urmăresc peste tot. Fals, nimic mai fals, nu l-am urmărit în viața mea. În acest prim dosar de 500 de pagini veți vedea că eu nu l-am urmărit. Am adunat probe, atât, i-am citit fiecare comentariu și l-am arhivat. Asta înseamnă ca îl urmăresc??? Spuneți domnule polițist, asta înseamnă că l-am urmărit pas cu pas??? Dacă citești comentariile unui individ, toate comentariile, chiar și cele offtopic și le salvezi într-un fișier înseamnă că ai dezvoltat o psihoză pentru el? Dacă îl atenționezi pe orice site de literatură la fiecare comentariu că nu știe cum se mănâncă ortografia și prozodia, e psihoză? -Domnule Plop, ia dom`le loc pe scaun. Fii calm, n-am înțeles nimic. Ce psihoză, ce bălării, ce univers kantian? Ia-le pe rând. Domiciliu dumitale. -Eu sunt din provincie, dintr-un oraș din Oaș, dar stau 20 de ore pe zi conectat la internet pentru a vedea comentariile jignitoare postate de Alberto. Sunt hotărât să-l bag la pușcărie pe nenorocitul ăsta care-și bate joc de mare mea operă antumă. Domnule, eu nu scriu BÃLÃRII, crezi că un filolog ca mine, care a intrat cu 10 la facultate, poate scrie bălării? Crezi dumneata că un mare titrat ca mine poate fi contestat fără argumente literare de un șantierist care se ascunde în spatele unui IP? Am să merg până la președinție să-mi caut dreptatea, am să depun cerere la SRI să intercepteze ip-ul lui Alberto și să fie târât într-o celulă insalubră pe ai căror pereți voi scrie personal toate poemele mele care au primit steluțe roșii și galbene pe diferite site-uri literare. Să le citească imberbul ăsta 20 de ani zi de zi, până va înțelege că marele Auraș Plop nu scrie bălării. Polițistul își pierde cumpătul. Îi face semn cu degetul în dreptul buzelor. -Domnule, taci! -Ceeeeeeeeee?????? Mi se interzice dreptul de a protesta împotriva lui Alberto? E o conspirație! Protestez! Protestez! Protestez! De trei ori protestez. Am să mă intru în greva foamei dacă nu-i luați nivelul de acces lui Alberto. Se repede la polițist și-l apucă de guler trăgându-l violent spre el. -Cum a avut nesimțirea agramatul ăsta să-mi spună că scriu bălării? Cum? În numele lui Dumnezeu, marele Auraș Plop nu scrie bălării. Auraș Plop are 3 facultăți. Înțelegi: am 3 facultăți, Alberto nici una. Nimic, vax, zero. -Domnule Plop, dați-mi drumul. Nu mă siliți să vă arestez pentru ultraj. Acesta devine violent și începe să urle. -Să înfunde pușcăria! Să nu mai intre în viața lui pe un site cu poezii. Nu are niciun drept! Mă înțelegi? Niciun drept să-mi spună mie, marelui Auraș Plop, că scriu bălării. Îl bag înapoi de unde a venit, să stea departe de poemele mele. Să stea departe de poemele mele fractale, de proza mea SF, să stea departe de conturile mele de pe site-urile literare. Băăăă!!! Îl privește feroce pe polițist. Tu știi ce înseamnă admitere cu nota 10? Tu știi ce înseamnă? Înseamnă vagoane de cărți! VA-GOA-NE! Eu nu am cunoscut parte femeiască până nu am terminat filologia. Și vine unul fără facultate, fără studii superioare, murdar de ciment pe mâini să-mi spună mie că nu am talent??? Am talent, am vagoane întregi de talent. Le număr în fiecare noapte. Le număr, înțelegi, bă? Un vagon, două vagoane, patruzeci de vagoane. El bea o navetă de bere și eu citesc jumătate de vagon de filosofi germani, bașca o roabă plină ochi cu autori orientali care au scris despre Buddha și Zen. Vrei să-ți dau un citat întreg din Lao Tze? Spune, vrei?! Alberto nu are habar nici măcar cine e Lao Tze. Începe să râdă isteric. Ha-ha-ha!!! Alberto nu știe cine e Lao Tze. Sâc-sâc-sâc! Nu știe – nu știe. Alberto nu știe, Auraș Plop știe. O spumă albă i se scurge din colțul drept al gurii. Polițistul își pierde calmul. -Ia, bă, labele de pe mine. Du-te dracului de nebun! Ce vrei până la urmă? -Băăă!!! Mă faci tu nebun pe mine care am citit vagoane de cărți și am intrat la filologie cu 10??? Tu care nu știi să declini la conjunctiv prezent verbul ”a putea”??? Te bag și pe tine la pușcărie, bă! Îi dă drumul și bagă mână în buzunar. Înghite rapid încă 2 pastile de ”Rudotel”. -Eu vă cer un lucru simplu: arestați-l pe Alberto! Închideți-l. Eu nu mai pot scrie nimic, îl visez noapte de noapte că apare în subsolul poeziilor mele și strigă ”Bălării! Bălării!” Mă trezesc ud de transpirație. De o săptămână nu am mai citit nicio carte, mă usuc ca un fir de trandafir aruncat pe o balegă. Mor cu zile și Alberto zburdă liber pe site-urile literare făcând glume proaste despre textele mele geniale. Își ia fața în mâini și începe să plângă încetișor. -Oare nimeni nu-l poate opri pe Alberto! Doamneeeee! Tată ceresc, fă o minune, lasă-l fără conexiune la internet o săptămână. Macăr o săptămână. Alertată de zgomotul produs de Auraș Plop o echipă de mascați intră rapid peste cei doi. Îl saltă pe Auraș Plop pe sus, îl trântesc la podea și îl încătușează. Foile din dosarul lui Alberto se împrăștie pe jos. Una ajunge chiar lângă fața lui Plop. Citind conținutul Plop redevine isteric. -Arestați-l! Arestați-l pe el, nu pe mine! Pe infam, pe agramat. Eu nu scriu bălării, eu am intrat cu 10 la filologie, înțelegeți?! Cu zece! Am 3 facultăți. Alberto e un zero, nu are nimic. Are doar o mistrie și două găleți cu mortar. Eu am fost premiantul clasei, am luat mereu premiul I, am avut coroniță până în clasa a XII-a. Vă dați seama: premiul I mereu, coronițe mereu. -Mai taci, bă candriule, țipă unul dinte mascați. De o oră bați câmpii cu Alberto ăsta. Intră șeful poliței municipale. -Ce naiba e aici? Sediu de poliție sau spital de nebuni? Polițistul agresat salută instantaneu. -Permiteți să raportez: acest cetățean... E întrerupt cu urlete de Auraș Plop. -Bă, eu nu sunt cetățean! Eu sunt poet. Am intrat cu 10 la filologie și am luat numai premiul I, plus coroniță. Alberto a rămas corigent la Limba și Literatura Română în clasa a XII-a. Știu sigur, m-am documentat. Șeful poliției municipale e nedumerit. -Cine e Alberto ăsta? La auzul acestei întrebări Auraș Plop prinde glas iar. -Alberto e un agramat, Alberto nu a terminat o facultate, Alberto spune despre mine că scriu ”bălării”. Are nesimțirea să critice un titrat ca mine cu 3 facultăți, un filolog care a publicat pe toate site-urile literare numai poezii fractale pline de steluțe roșii și galbene. -Mai taci, mă obsedatule! Sunați de urgență la psihiatrie să trimită o ambulanță. E un caz de forță majoră. Scena se încheie epocal: Auraș Plop, încătușat la podea, continuă să-l acuze pe Alberto că e agramat și repetă în neștire că a intrat cu 10 la filologie și a luat premiul întâi și multe coronițe din clasa întâi până în clasa a XII-a, mascații joacă șeptic pe dosarul lui Alberto, polițistul agresat își bea tacticos cafeluța. Nimeni nu-l bagă în seamă pe Auraș Plop. Din depăratare se aude sirena ambulanței.