Există unii oameni pentru care viețuirea cade sub alte imperative decât pentru majoritatea. Oameni care se trezesc si se culcă întru poezie. Oameni pe care îi frământă nu problema pâinii de toate
Câtă indignare pe dl Mihai Tociu în fața articolului dlui Vasile Ionescu! Pasă-mi-te, dl Ionescu a îndrăznit să susțină că Eminescu n-a avut sentimente antițigănești și să speculeze un pic despre
le-am scris cu creionul tocit muiat
în salivă
pe hartie de împrumut
le-am scris ca un mut
neputincios să țipe și fără mâini
ca un flamând cu mațele strepezite
sunt versuri de foame și de
cât mi-aș dori să mă-nnoiesc în ochii mei
și cât să plec aș vrea din mine însumi
ca într-un lent înot fără de țintă
când simți că tărmul l-ai lăsat departe
și cât aș vrea ca eu să fiu un
cobora o tânără dintr-un autobuz
avea blugii mulați
și i se vedeau sfârcurile prin bluză
avea un puf subțire pe buză
da - era frumoasă
și îi plesneau blugii pe cur
era frumoasă de jur
\"îmi urăsc sufletul
care m-așteaptă să crăp
viermele de suflet
bășina asta nemuritoare\"
(Tudor Cristian Roșca)
înnegritule al meu suflete
te voi junghia cu cuțitul spaimei
pe care îl voi învârti
după moarte am văzut respirând
chitul lui iona cu vintrele săpate de cuțit
era ahab cel crunt cel care-l întâmpinase
cu harponul legat de ciotul de stejar al piciorului lipsă
- a căuta răzbunare
diminețile vin fără treziri
insomnia asta epurată de vise
în care calculezi căderea și apoi reînălțarile
poticneala pe un drum prost luminat
bâjbâiala prin culoare triste învechite
după ceva
dovadă ca suntem două ființe mizerabile
e că mâncăm
că azvârlim în stomacuri corpul altui animal
ceva care ne e atât de străin
că ne băgăm botul în resturile organice
ale unei vieți
dovadă
Amber, tu ești o fată care știe ce vrea
ești sr account manager câștigi $80000 pe an
negociezi abil, mai lași, mai dai, ești de acord cu ce spun
atunci când crezi că am spus ceva mai deosebit
cu
plouă în orașul ruinat
năpădit de ceața afumată
vreascuri arse și tămâie-ntre odăjdii de argint
plouă în orașul infestat
intr-un cotlon duhoarea acră dezmățată
un gang ca un furuncul
aștept cu inima strânsă ceasul negru
când va trebui să ma scobor în puțul adânc
din care să scot cu lopata păcură și smoală
cătran pentru vapoarele din lemn încleiat
cu rămășițele câinilor mei
acest eu îmbrăcat în carne
din care eu mă mir de acest corp îndărătnic
simt un ger mortal
îmbolnăvit de-această iarnă de stepă
simt în suflet un frig mortal
și această pâine și această apă
trec trei căruțe pline cu fier vechi
ducând la cimitir calorifere
miroase a fasole și-a curechi
a mitilic și-a alte somnifere
curg ochi pe stradă vag tumefiați
în vantul rece năclait de
stearpă ziua trăită
din care ieși cu dezgust dimineața
în fața unei beri pe o terasă înghețată
unde nu esti decât tu
și cenușiul răsăritului
buna ziua o bere vă rog
dați-mi o bere vă rog
am fost împușcat cu flinta din ciolan de vacă
au sărit din ea gloanțe de termopan
cât ouăle kinder cu surprize
și m-au fugărit la răspântii milițieni
cu șăpci mov călări pe jumătăți de
ești bătrân și chel recunoaște-o
spune-ți clar ioan albu
ești bătrân chel și neinteresant
strâmbi din nas la toate
faci mofturi
dacă ai fi fotbalist ai face până și blaturi
nu se mai poate
gogu n-are țigări
gogu urlă la mă-sa să-i dea bani de mahoarcă
tatăl lui gogu zice eu pensia mea nu ți-o voi da
mă-sa plânge cu lacrimi de sânge
gogu taie mușcatele de la fereastră pe care le
Subsemnatul, Ion Gabure, declar următoarele
În sara zilei de 24 la caderea nopții mă aflam la barul La pelicani din comună. Nu este adevărat că băusem pentru că nu mai aveam cont la bar fiindcă
Niță Paraschiv stătea cu coatele pe gardul de tabla incinsa. La ce s-o fi gândit, nimeni nu știe, că Niță Paraschiv nu era omul care să își împărtășească așa ușor gândurile. Cu toate acestea, este
deșteptarea ca un rânjet de balaur aurit
toate visele sunt sparte pe tavanul degradat
curg din ele zbateri moarte-n zbor planat
parcă încă-s viu și n-am murit
parcă ceasul bate sumbru a
ce minunat este când ratezi ceva
știi că nimic n-o să se schimbe
că ești același , cel care ai fost și înainte
mereu egal cu sine
și când ai ratat totul
ai păstrat totul
Am găsit rândurile care urmează pe situl ziarului Gândul. Ele constituie comentariul unui \"călugăr Teofil\" la un articol de C.T. Popescu. Bine înțeles, comentariul nu are nici o legătură cu