ioan albu

Există unii oameni pentru care viețuirea cade sub alte imperative decât pentru majoritatea. Oameni care se trezesc si se culcă întru poezie. Oameni pe care îi frământă nu problema pâinii de toate

Câtă indignare pe dl Mihai Tociu în fața articolului dlui Vasile Ionescu! Pasă-mi-te, dl Ionescu a îndrăznit să susțină că Eminescu n-a avut sentimente antițigănești și să speculeze un pic despre

le-am scris cu creionul tocit muiat în salivă pe hartie de împrumut le-am scris ca un mut neputincios să țipe și fără mâini ca un flamând cu mațele strepezite sunt versuri de foame și de

cât mi-aș dori să mă-nnoiesc în ochii mei și cât să plec aș vrea din mine însumi ca într-un lent înot fără de țintă când simți că tărmul l-ai lăsat departe și cât aș vrea ca eu să fiu un

cobora o tânără dintr-un autobuz avea blugii mulați și i se vedeau sfârcurile prin bluză avea un puf subțire pe buză da - era frumoasă și îi plesneau blugii pe cur era frumoasă de jur

dacă aș mai trăi o dată aceeași viață aș acorda mai multă atenție diferenței dintre salam și mezel

\"îmi urăsc sufletul care m-așteaptă să crăp viermele de suflet bășina asta nemuritoare\" (Tudor Cristian Roșca) înnegritule al meu suflete te voi junghia cu cuțitul spaimei pe care îl voi învârti

diminețile vin fără treziri insomnia asta epurată de vise în care calculezi căderea și apoi reînălțarile poticneala pe un drum prost luminat bâjbâiala prin culoare triste învechite după ceva

Amber, tu ești o fată care știe ce vrea ești sr account manager câștigi $80000 pe an negociezi abil, mai lași, mai dai, ești de acord cu ce spun atunci când crezi că am spus ceva mai deosebit cu

aștept cu inima strânsă ceasul negru când va trebui să ma scobor în puțul adânc din care să scot cu lopata păcură și smoală cătran pentru vapoarele din lemn încleiat cu rămășițele câinilor mei

acest eu îmbrăcat în carne din care eu mă mir de acest corp îndărătnic simt un ger mortal îmbolnăvit de-această iarnă de stepă simt în suflet un frig mortal și această pâine și această apă

trec trei căruțe pline cu fier vechi ducând la cimitir calorifere miroase a fasole și-a curechi a mitilic și-a alte somnifere curg ochi pe stradă vag tumefiați în vantul rece năclait de

stearpă ziua trăită din care ieși cu dezgust dimineața în fața unei beri pe o terasă înghețată unde nu esti decât tu și cenușiul răsăritului buna ziua o bere vă rog dați-mi o bere vă rog

am fost împușcat cu flinta din ciolan de vacă au sărit din ea gloanțe de termopan cât ouăle kinder cu surprize și m-au fugărit la răspântii milițieni cu șăpci mov călări pe jumătăți de

ești bătrân și chel recunoaște-o spune-ți clar ioan albu ești bătrân chel și neinteresant strâmbi din nas la toate faci mofturi dacă ai fi fotbalist ai face până și blaturi nu se mai poate

gogu n-are țigări gogu urlă la mă-sa să-i dea bani de mahoarcă tatăl lui gogu zice eu pensia mea nu ți-o voi da mă-sa plânge cu lacrimi de sânge gogu taie mușcatele de la fereastră pe care le

Subsemnatul, Ion Gabure, declar următoarele În sara zilei de 24 la caderea nopții mă aflam la barul La pelicani din comună. Nu este adevărat că băusem pentru că nu mai aveam cont la bar fiindcă

Niță Paraschiv stătea cu coatele pe gardul de tabla incinsa. La ce s-o fi gândit, nimeni nu știe, că Niță Paraschiv nu era omul care să își împărtășească așa ușor gândurile. Cu toate acestea, este

deșteptarea ca un rânjet de balaur aurit toate visele sunt sparte pe tavanul degradat curg din ele zbateri moarte-n zbor planat parcă încă-s viu și n-am murit parcă ceasul bate sumbru a

ce minunat este când ratezi ceva știi că nimic n-o să se schimbe că ești același , cel care ai fost și înainte mereu egal cu sine și când ai ratat totul ai păstrat totul

Am găsit rândurile care urmează pe situl ziarului Gândul. Ele constituie comentariul unui \"călugăr Teofil\" la un articol de C.T. Popescu. Bine înțeles, comentariul nu are nici o legătură cu