Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioan-albuIA
ioan albu
@ioan-albu
Poezie

slove

1 min lectură·
Mediu
le-am scris cu creionul tocit muiat
în salivă
pe hartie de împrumut
le-am scris ca un mut
neputincios să țipe și fără mâini
ca un flamând cu mațele strepezite
sunt versuri de foame și de sete
versuri cioplite în rapăn
versuri din fum de tigară culeasă din stradă
versuri de sfadă
și de împăcare
cu apa stătută și cu pâinea de negară
cu cioata din țigară
cu fără lumina de seară
le-am scris în friguri și spaime
ca pe sudalme
zvârlite din fugă
le-am scris din fugă de rugă
054.024
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
89
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

ioan albu. “slove.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-albu/poezie/14003476/slove

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa✓
acest text mi-a dat impresia unui timp oprit, care face lucrurile sa se miste cu incetinitorul. el reuseste sa creeze o imagine usor arsa pe la colturi, asemenea vechilor manuscrise ascunse in sertarele unui dulap vechi de stejar. nu sunt doar versuri "de foame si de sete", sunt versuri care reusesc sa creeze o imagine de ansamblu ce reda intr-o forma nepersonala o traire personala a autorului.
structura poemului depaseste atat prin forma cat si continut aparenta limitare a titlului (doar slove) si de asemenea, reuseste sa dezvaluie o resursa reflexiva de nelinisite a autorului. versul final mi se pare fix particula ce sta la baza textului, un motiv din care deriva in ordine inversa (de la coada la cap) intregul poem. caci de abia dupa ce parcurgi versul final capeti o viziune mai clara (eu cel putin) asupra slovelor.

nu sunt in general fanul textelor ce vorbesc despre cum scrie, sufera, creaza, etc, poetul. aici insa totul este scris dintr-o suflare, foarte autentic, fara vreun semn de epatare.
0
@noemi-kronstadtNKnoemi kronstadt✓
cand mi s-a tocit unghia ingereasca
am lasat-o sa creasca
si nu mi-a crescut

sau poate a crescut pe dinlauntru
si ma scrie acum
sau ma taie
cu slove de valvataie si fum.
0
@eduard-jigoleaEJEduard Jigolea✓
pe mine m-a pierdut de la a II-a strofa, mai precis de la „versuri din fum de tigară culeasă din stradă”. și totuși, am continuat să citesc, iar pe parcurs am avut impresia că textul e scris de un urmanov și mai afectat (o fi posibil?) — sau doar mi se pare mie.
0
@ioan-albuIAioan albu✓
Claudiu Tosa, iti multumesc pentru analiza si pentru stea. Nu ma asteptam sa am vreun ecou cu un asemenea poem, mai ales un comentariu atat de receptiv.

Noemi, ceva arghezianism exista la nivelul prozodiei, nu pot sa zic ca nu. Dar dincolo de asta nu ma adap nici din Florile de mucigai din care citezi, nici din psalmii lui. Merci.

Eduard Jigolea, nu stiu ce sa-ti raspund. Daca ti se pare ca aduce a Urmanov, mai mult sau mai putin afectat, asta e, n-am nici o problema cu asta. Multumesc de comentariu.
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa✓
Ioan, am ramas surprins la final. Nu am intuit reveria, linistea si nici armonia din tine insuti cu tine insuti. Este un text care nu face risipa de imagini sau constructii impresionante, el insusi fiind, privit ca un tot, asemenea unui screenshot asupra unei stari.

Mai important este ca ai un discurs credibil, matur, lejer, asemenea cuiva care nu scrie pentru a se cunoaste ci pentru a presta un exercitiu de transparenta launtrica.

Nu m-as grabi sa spun ca e un poem minimalist dar nici manierist. Mi-a adus aminte un pic de Sorescu si in mod paradoxal un pic de aerul sensibil-urban al unor texte bukowskiene.

Cand un poem dupa ce il lecturezi te face un pic sa zambesti si sa stai pe ganduri se cheama ca e unul reusit. Bravo. Poate mai postezi. Am gasit cativa autori pe siteul asta cu texte bune dar care scriu foarte rar.

Comparatia cu Urmanov a antecomentatorului meu e fortata rau.
Gandindu-ma la Urmanov si poemul lui utilitar si comparand cu textul de fata ma apuca alergia.
0