slove
le-am scris cu creionul tocit muiat în salivă pe hartie de împrumut le-am scris ca un mut neputincios să țipe și fără mâini ca un flamând cu mațele strepezite sunt versuri de foame și de
IAioan albutablou
cobora o tânără dintr-un autobuz avea blugii mulați și i se vedeau sfârcurile prin bluză avea un puf subțire pe buză da - era frumoasă și îi plesneau blugii pe cur era frumoasă de jur
IAioan albusufletului
\"îmi urăsc sufletul care m-așteaptă să crăp viermele de suflet bășina asta nemuritoare\" (Tudor Cristian Roșca) înnegritule al meu suflete te voi junghia cu cuțitul spaimei pe care îl voi învârti
IAioan albudupă
după moarte am văzut respirând chitul lui iona cu vintrele săpate de cuțit era ahab cel crunt cel care-l întâmpinase cu harponul legat de ciotul de stejar al piciorului lipsă - a căuta răzbunare
IAioan albualunecări
diminețile vin fără treziri insomnia asta epurată de vise în care calculezi căderea și apoi reînălțarile poticneala pe un drum prost luminat bâjbâiala prin culoare triste învechite după ceva
IAioan albudovezi
dovadă ca suntem două ființe mizerabile e că mâncăm că azvârlim în stomacuri corpul altui animal ceva care ne e atât de străin că ne băgăm botul în resturile organice ale unei vieți dovadă
IAioan albuAmber
Amber, tu ești o fată care știe ce vrea ești sr account manager câștigi $80000 pe an negociezi abil, mai lași, mai dai, ești de acord cu ce spun atunci când crezi că am spus ceva mai deosebit cu
IAioan albuapus
plouă în orașul ruinat năpădit de ceața afumată vreascuri arse și tămâie-ntre odăjdii de argint plouă în orașul infestat intr-un cotlon duhoarea acră dezmățată un gang ca un furuncul
IAioan albuastept
aștept cu inima strânsă ceasul negru când va trebui să ma scobor în puțul adânc din care să scot cu lopata păcură și smoală cătran pentru vapoarele din lemn încleiat cu rămășițele câinilor mei
IAioan albudintre ierni
acest eu îmbrăcat în carne din care eu mă mir de acest corp îndărătnic simt un ger mortal îmbolnăvit de-această iarnă de stepă simt în suflet un frig mortal și această pâine și această apă
IAioan albuglossă
stearpă ziua trăită din care ieși cu dezgust dimineața în fața unei beri pe o terasă înghețată unde nu esti decât tu și cenușiul răsăritului buna ziua o bere vă rog dați-mi o bere vă rog
IAioan albuordaliu
am fost împușcat cu flinta din ciolan de vacă au sărit din ea gloanțe de termopan cât ouăle kinder cu surprize și m-au fugărit la răspântii milițieni cu șăpci mov călări pe jumătăți de
IAioan albu5 a. m.
deșteptarea ca un rânjet de balaur aurit toate visele sunt sparte pe tavanul degradat curg din ele zbateri moarte-n zbor planat parcă încă-s viu și n-am murit parcă ceasul bate sumbru a
IAioan albu***
ce minunat este când ratezi ceva știi că nimic n-o să se schimbe că ești același , cel care ai fost și înainte mereu egal cu sine și când ai ratat totul ai păstrat totul
IAioan albufoamea
Caravane cu legume second hand Portocale vopsite cu spray Ai zice că ne hrănim cu grafitti Că devorăm la propriu arta Și totuși arta noastră e arta de a crăpa de foame De a avea dinți
IAioan alburegresii
Iarna – la ferastra murdărită în dezgheț - singur în mansarda otrăvită muzica invadează totul prin pereți frânturi de-o armonie ipocrită un minutar un secundar și fără nici o scuză gemi -
IAioan albuindecizie
nu beau un amic mă așteaptă prea departe prea târziu într-o casă prea străină eu aud voci pe hol din odaia cu pereți capitonați oamenii stau în cutii și simetria mă învăluie
IAioan albumetamorfoza
bătrânul avea picioare de lut era singurul ale cărui picioare creșteau din pământ nu se știe cine îl plantase acolo pe bătrân el avea pielea ca pergamentul scrisă cu vene violet și cu capilare
IAioan albuodată ca nici odată
treceam pe poteca îngustă când mi-am simțit pupilele fremătând și deschizându-se ca niste crevase în întunericul de mătase mi-am făcut imediat un scut dintr-o foaie și am plecat tupilat la
IAioan albuparadisul
cred dintr-odată că după o să fie ca în vremea lui Ceaușescu când se lua lumina numai la vreme de noapte o să ni se ia moartea numai la vreme de viață și o să avem de toate numai când nu ne
IAioan albufrig
toate bisericile sunt din carton cresc mucegaiuri pe turle burate și crucile cu brațele descărnate scârțâie șubrede, monoton plouă în bisericile astea ca în câmp stăm cu picioarele în apa
IAioan albutoamna e vremea să tăcem
de acum vor putrezi fructele pe caldarâm și mormintele se vor deschide mai cărnoase ca niște vulve iată, noi mergem înainte cu toate că e toamnă unii rupți de alții zburătăciți prin
IAioan albuhemofilie
atât de adânc crește trecutul din mine că fiecare clipă ce trece mă lasă cu un strop de sânge mai sărac în vene și nu pot închide această rană am să mor, știu sigur că o să mor de această
IAioan albuîngerul
cum te iveai, sălbatică dar caldă precum lumina de sub jaluzeaua trasă prea brusc în dimineața răcoroasă simții cum nimbu-ți sufletul mi-l scaldă ci sufletul mi l-ai izbit atunci în
IAioan albu