dovezi

de data asta nici nu ai mai incercat sa te ascunzi
e brut e dur in prima parte si la sfarsit / si ca un zumzet metafizic in partea de mijloc

un poem de dragoste reusit
poate cel mai reusit pe care l-am citit in ultima vreme

acum l-am observat și eu, ocupată fiind cu alte cele pe la birou.

recomand
(să se știe cine)

doar ca: e prea incruntata. Rece. Convingatoare prin prisma analitica, nu si prin jocul nuantelor.

recomandare? nu! recomandatele trebuie sa fie lucrari speciale care sa le trantesti pe masa la un targ de carte international. Sa nu iti fie jena!

lectură lectură lectură! :) remember?

cum d-zeu se face, dar tu mereu cârcotășești la înstelări, recomandate etc. fă o analiză concretă, pe text, și spune ce nu merge. argumentează aplicat, nu așa cu târguri de carte. ți-o spun sincer și cu toată bunăvoința: eu cred că tu trebuie să deprinzi o anumită disciplină, mentală & estetică, și să încerci să aduci argumente atunci când contești ceva. și vei vedea că acest procedeu, dacă-l vei aplica, te va ajuta să scrii și mai bine. asta, desigur, în paralel cu lectură, cât mai multă lectură.

nu-mi place cum se termină aici: \"între mine și tine e tot infinitul
unui spațiu care nu poate fi niciodată comprimat
o distanță pe care moleculele corpului meu
o impune moleculelor
sânilor tăi\" - este, evident, soft și blegit (deci kitsch)

îmi place în schimb hard, ca aici: \"și bălăceala noastră în carnea înconjurătoare
ne e dovadă că sufletul nu-i decât o halcă de carne
de porc\".

eu m-as fi oprit la
/ne e dovadă că sufletul nu-i decât o halcă/ - este suficient, stie cititorul ce si cum.

se degaja un usor pragmatism. fara impopotonari sau abrambureli. cu cartile pe masa.
\\dovadă că existăm
e că facem dragoste\\ asta apropo de \'\'gandesc deci exist\'\'.
in concluzie: frumos!

ăsta e un regal!

pornind de la ideea că asemănarea dintre om și regnul animal o constituie două acțiuni, să-și obțină hrana și să se reproducă, diferența evidentă dintre aceleași entități este aceea că omul urâțește într-un mod tembel obținerea lor.

mă învăluie teribil de plăcut hârjoana permanentă, la nivel de celulă, ce umple spațiile...timpul..golurile..vrînd parcă să disimuleze însăsi urâțenia cu pricina.

ma intreb: tu nu vezi ce scriu? nu analizezi ce zic? ce sa dezvolt? am zis ce nu imi place din punct de vedere conceptual. CONCEPTUAL. Pe idee in raport cu gustul meu. Cu frumoasul, cu binele.

Mihai Moga, Eugenia Reiter, vă mulțumesc pentru întâmpinarea favorabilă.

Adrian Gherman, nu cred că am înțeles tot ce ai spus.

Mihai Constantin, \"(soft & blegit)↔ kitsch\" sau \"(soft & blegit)→ kitsch\"? Esti cam dezinvolt in folosirea conceptelor astora estetice - și mi se pare că l-ai scos pe asta cum scoate scamatorul un iepure din joben. Pai tu crezi că un text literar este reușit dacă exemplifică frumosul artistic? dacă da, atunci să fii sănătos, welcome to the 30\'(si tot ti-aș mai cere să-mi definești frumosul referitor la literatură); dacă nu, atunci nu are sens să folosești termenul \"kitsch\" când încerci să evaluezi o poezie. Obiectia ta este emotivista, cum spui si in comentariu : \"nu-mi place cum se termina\"; dupa aia vii cu ecuatia, ca si cum tie lucrurile ti-ar placea sau ti-ar displacea dupa anumite criterii. In general un enunt de genul \"nu-mi place pentru că...\" este doar o descriere a impresiei emitentului, deși are forma lingvistică a unei argumentări; ca să argumentezi ceva despre text trebuie să ai o teorie care să-ți permită să faci inferențe; o ai? altminteri, când îmi descrii mie de ce nu ți-a plăcut ție, mă lasă rece. și mă enervează comentariile ăstea de auctor ca și punerea la punct condescendentă a altora în subsolurile textelor mele. Multumesc de vizită, că e mai bine să ai comentarii decât să n-ai.

Stefan Ciobanu, nu-mi place să dau indicii, că poezia nu e rebus cum cred unii. Cu toate astea, am să-ți spun că nu mergea numai \"o halcă\"; pentru că latinul spunea despre frater corpus că e frater porcus. Versul meu face referință la asta (si la altele, de pildă la caro spiritualis, pentru lectorul care are plăcerea de a urmări ce spune poezia și la un nivel secund, ușor \"ezoteric\" (glumesc, desigur)) ; cum o face și în ce scop e treaba ta de cititor să descoperi.

No comment.
După ce vă reveniți din extaz, poate scăpați și de colosalul dezacord gramatical din poezie. Vă las să-l găsiți.

Prea filosofic spus, deși mesajul e bun. Dar de ce nu știi tu să-l îmbraci într-o hăinuță lirică? Mi se par simple gânduri consemnate, sunt de acord cu sensul lor, dar, ca lector de poezie, sunt nesatisfăcut de prezentare. Te vei supăra pe mine, însă cred că ai nevoie să-ți bagi capul într-o găleată mare de poezie postmodernă rece.

Felicitări, acum sună românește.

cîrcoteli cu intenție bună:):
...cred că se poate renunța la câteva din \"ca\"-urile și \"că\"-urile din prima parte a textului :

\"azvârlim în stomacuri corpul altui animal
ceva care ne e atât de străin
încât ne băgăm botul în resturile organice
ale unei vieți

dovadă că existăm
e că facem dragoste
fără a fi doar o simplă acțiune la distanță\"


...și mai cred că se poate înlocui repetiția \"moleculelor\" din strofa 4 (aici nu mă amestec cu idei:) ), fiindcă rupe un pic din ritm (părerea mea)

e un text bun care merită recomandat atât pentru inedit cât și pentru substratul fin

cu bine

Calin Sarmaghitan, ati reperat exact esentialul. Mai rar asa acuitate. Si mai rar un comentariu care se intituleaza \"fara comentarii\"; adicatelea un fel de flatus vocis.

Anghele, nu ma supar pe tine; da tu tocmai la postmoderni ta gasisi sa ma trimiti ca sa invat lirismul? sa vorbim, oare, limbi diferite?

Gena Gurau, multumesc. e un comentariu care mi-a placut.

multumesc pentru carcoteli, sunt de luat in seama.

eu cred că e corect ce spui tu cu \"i like i dont like: I DONT CARE\" :) e normal.

cum la fel de normal e să-ți placă ceva fără explicații prea multe, ca atunci când îți place un bărbat, spre exemplu. eu, când mă îndrăgostesc de un bărbat, îmi pierd capul și nu mai am argumente logice. rațiunea cade. sigur că, dacă privește cu atenție & la rece, cineva ar putea observa că îmi plac de obicei tipii mai grăsuți, cu ochi spălăciți, ten curat și fără barbă, mustață sau alte accesorii aiurea. dar asta cade în primele momente.

la fel și cu versurile astea ale tale, ioan:

\"o distanță pe care moleculele corpului meu
o impun moleculelor
sânilor tăi\"

până la versul cu sânii, mie îmi plăcea imageria stranie & cu iz de almanah SF optzecist a acestei construcții. dar sunt de părere că \"sânii\" sunt un concept care alterează aerul tare al construcției SF și-l înmoaie. (îl \"blegește\", adică.) îl aruncă în derizoriu, cumva.

e ca atunci când o femeie se îmbracă elegant și de bun gust, dar uită să-și pună ceva foarte important... și totul e ok. totul e fain, o admiri timp de 10-max. 12 secunde, îți stârnește chiar oareșce emoție artistică outfitul său, până când... ah! observi că i se vede părul pubian prin pantalonii albi de in... și ți se ia, ți se ia complet (de femei) :) sper că m-am făcut înțeles.

(asupra pasajului cu halca de carne de porc - care mi-a plăcut - n-am să mai revin pentru că mi-e superlene și oricum nu contează.)

în fine, mai sper că ai umor să citești mega_printre_rânduri, ioan :)

orvoar

Da, acum spui lucrurile cum imi place sa le aud. Si nu zic ca n-ai dreptate, referitor la chestia cu sanii (n-am zis nici in primul comentariu). Cum imi vine o idee mai buna, cum modific. Sa auzim de bine.

desigur!:)...un singur lucru mi-e neclar...cu poezia cum rămane?...devine \"bălăceala noastră în\" *carnea* \"înconjurătoare\"?...interesantă recomandare!...

arta e si seductie. Acuma... vorba lui Mihai poate exista si sado maso, nazi etc care pot aprecia incruntarea, biciul ca fiind seducatoare.

ceva din ioan es pop. da faina expresia ta stricta si expresiva

Ioana Matei, ia cauta tu poezia pe la atelier si sa-mi spui cand o gasesti, ca sa-ti felicit perspicacitatea.

Gherman Adrian, tu ai vreun dictionar personal din care ai extras definitia artei? Zi-mi mai multe, ca sunt foarte avid de intelepciuni din astea inedite. Sa inteleg ca tu scrii poezii ca sa seduci gagicile? gagii? pe oricine nu-i sado-maso?

Felix, gustul criticului poate fi criteriu valoric? Eu tin la aprecierea ta si ma bucur cand vine. Din Es Pop n-am citit decat Ieudul si Petrecere.

sa trasnspun frumosul, sa nu latru... cu toate ca imi vine (chiar reusesc uneori sa-mi scriu poezia prin ham ham si schelaituri de javra) incerc sa invat si sa ma las sedus de bine/clar/alb. Tind spre stralucire! evoluez! imi casc urechile si nu ma las inchis in rigiditatea perceptiei de ieri. Cred ca vorbesc aiurea... :) aiurea am vorbit de la inceput.
Castigati suntem amandoi cand va spun: o seara frumoasa!

Ete de asta sunt vegetariană :). Mi-a plăcut până la kitsch, cum a zis Mihai.

dovadă ca suntem ființe mizerabile
e că mâncăm

că azvârlim în noi corpul altui animal
ceva care ne e atât de străin

că ne băgăm botul în resturile organice
ale unei vieți

dovadă că existăm
e că facem dragoste

că între mine și tine e tot infinitul

și bălăceala noastră în carnea înconjurătoare
ne e dovadă că sufletul nu-i decât o halcă


Cam atât. Ar putea fi un poem - manifest. Al veganilor :).

(Glumesc, e un text foarte mișto.)

un text conceput parcă după ce ai văzut Delicatessen sau Soylent Green

aici am vazut cum omul, facandu-i abstractie de persoana, nu e decat un servil obiect al naturii... insa, in ascunsul textului vedem ca nu asta e dominanta, ci cumva ar fi, ca nu e orice obiect al naturii, dar unul care se hraneste cu alte obiecte. si totusi nu aici se invarte creatia: e ceva al omului atat de frumos incat daca ai spune ca e un obiect al naturii, parca nu ii este corespondent- astfel e nevoie de o astfel de opera pentru a pune omul la rang de persoana, nu de individ...

ce bine ca exista imaginea din final. pentru ca eu cred, deloc singular, ca poezia de idee (care imi place, de altfel) risca sa indeparteze daca nu dozeaza suportul imagistic ca o luare de mana a cititorului.
e un sta sa crape aici, adica o tensiune corect urlata in soapta.

Cam multă supărare, iar ultimele versuri nu mi se par convinfătoare deloc:
\"și bălăceala noastră în carnea înconjurătoare
ne e dovadă că sufletul nu-i decât o halcă de carne
de porc\"

Se știe că nu e vorba de a căuta argumente într-un text poetic, dar aici e mult prea forțată ideea că \"bălăceala noastră în carnea înconjurătoare\" ne este dovadă că sufletul se reduce la \"o halcă de carne de porc\".

n-am prezentat nici un argument, n-am tinut nici o pledoarie, n-am sustinut nici o teza. nu exista premise si concluzie