Alina Manole

între toate straturile despre care vorbim, între copilul care nu asculta niciodată și fata care se urca pe acoperișuri, după variate forme de viață, între părul scurt care îți stă bine și părul lung

Uneori oamenii iubeau din aceeași casă, alții iubeau din case diferite, alți oameni iubeau din două orașe, alții din două lumi. Uneori, erai tu, alteori eram noi, iar alteori erau trestii cu gene

Azi mă gândeam să scriu un poem, să îl numesc râul Yamuna. Nu știam mai nimic despre Yamuna, când eram mici, la istorie ne predau despre bătălia de la Posada, profa scria cu creta pe tablă ani și

Ravara Pe străbunica mea dinspre tată o chema Ravara, mama bunicii Smaranda. Ravara se născuse probabil cu ceva ani înainte de 1900, poate prin 1890. Nu am nici o poză cu ea și nimeni nu mi-a spus

Dimineața se deschidea odată cu numele tău, ca o poartă lăsată în lumină. Undeva în lume înfloreau merii înainte ca ziua să fi început, înainte ca ziua să se ivească. Între noi curgea

Mă întorc la tine, Poete, așa cum te găseam când eram în școală, cu fruntea lipită de paginile subțiri ale Istoriei, căutând un sens mai mare decât mine. În seara aceasta de iarnă, când

Iarna venea pe atunci altfel, ca într-un film vechi, pe o peliculă de 8 mm, ușor tremurat, ușor ars pe margini, în culori spălăcite, copii alergând pe uliță, o mâță care trece prin cadru fără să

La capătul anului, Luna s‑a mai îndepărtat de Pământ cu încă 3,8 centimetri, ca și cum ar fi lăsat nopțile să se retragă spre margine. Astronomii au notat totul, ca pe o absență

existau zile în care ne întindeam peste lucruri ca o fereastră mult prea pixelated pentru lumea în care trăiam, pe atunci, toamna era un spațiu de memorie, un loc în care improbabilul se aduna

și cum îi ziceam azi robotului, cu ani în urmă, discutam cu Ioana, despre el și despre toate viețile sfinților de atunci i-aș ma fi zis de Andreea și despre Dana de Rh și de Nexus cum

eu sunt saiyaara și am venit la capătul lumii și cu ce vă pot ajuta, zise el, am venit să vă caut, aici nu mai e loc, întreb în altă parte eu am venit aici, am venit să rămân aici la capătul

M-am tot gândit despre ce să scriu azi, despre cum am să scriu despre cenaclu, în ziua în care Virtualia împlinește 20 de ani. Aș putea scrie o carte întreagă despre viața pe poezie.ro, însă nu sunt

we'll survive, spuneai astă vară, pe atunci lumea era încă plină de oameni, de părinții cuiva, de bunicii cuiva, lumea era plină de copii nenăscuți și date probabile de naștere, de oameni

Ioana poate am să scriu despre tine pe tine te iau în brațe îmi întind mâinile și brațele mele se fac punte peste toate cuvintele scrise, te iau în brațe mă îmbrac în hainele tale în

când eram într-a șaptea la geografie și profa ne vorbea despre singura țară considerată subcontinent și nu înțelegeam prea mult dar mi se părea extraordinar să ai așa o țară când eram la istorie