Exercițiu pentru rotirea cerului
Mă uit la picioarele mele și mă gândesc de ce să îmi suflec fusta și nu viața, apoi te‑am găsit, erai îngerul acela care știa cum să așeze râurile în matca lor, cel care știa cum să taie apele în
AMAlina ManoleDespre ce mai întreabă lumea
Despre ce te mai întreabă lumea, ziceai ieri, iar eu îți spuneam că mă întreabă despre vreme, despre cum să fac paste, despre ce să mai gătească, despre ce să mai facă azi, dar tu nu întrebai despre
AMAlina ManoleEl, Harappa și 50000 BCE
Apoi el mi‑a zis să ne vedem, ca și cum întâlnirea ar fi fost deja înscrisă într‑un strat vechi, într-un timp fără fusuri orare, Apoi mi‑a trimis melodia aceea, un strat în care nu există
AMAlina ManoleDark teal sea
Erai, un cer care se destrăma, prea albastru, o stâncă desenată pe orizont, o pasăre care zbura prea aproape de sine, o constelație incompletă. Întâlnirile noastre erau ferestre rare prin care
AMAlina ManoleSometimes
Uneori oamenii iubeau din aceeași casă, alții iubeau din case diferite, alți oameni iubeau din două orașe, alții din două lumi. Uneori, erai tu, alteori eram noi, iar alteori erau trestii cu gene
AMAlina ManolePână când Yamuna va ajunge aici
Azi mă gândeam să scriu un poem, să îl numesc râul Yamuna. Nu știam mai nimic despre Yamuna, când eram mici, la istorie ne predau despre bătălia de la Posada, profa scria cu creta pe tablă ani și
AMAlina ManoleRavara
Ravara Pe străbunica mea dinspre tată o chema Ravara, mama bunicii Smaranda. Ravara se născuse probabil cu ceva ani înainte de 1900, poate prin 1890. Nu am nici o poză cu ea și nimeni nu mi-a spus
AMAlina ManoleNoi
Tu Locuiai în ziua în care lumina subția cerul precum echinocțiul zborul păsărilor de toamnă. Îți scriam numele, te îndepărtai, lumina aluneca peste litere, între noi se aduna liniștea, o
AMAlina Manoleeverything has turned to maya
Dimineața se deschidea odată cu numele tău, ca o poartă lăsată în lumină. Undeva în lume înfloreau merii înainte ca ziua să fi început, înainte ca ziua să se ivească. Între noi curgea
AMAlina ManoleÎntoarcerea
Mă întorc la tine, Poete, așa cum te găseam când eram în școală, cu fruntea lipită de paginile subțiri ale Istoriei, căutând un sens mai mare decât mine. În seara aceasta de iarnă, când
AMAlina ManoleIarna venea pe atunci altfel, ca o mâță albastră
Iarna venea pe atunci altfel, ca într-un film vechi, pe o peliculă de 8 mm, ușor tremurat, ușor ars pe margini, în culori spălăcite, copii alergând pe uliță, o mâță care trece prin cadru fără să
AMAlina ManoleLa capătul anului
La capătul anului, Luna s‑a mai îndepărtat de Pământ cu încă 3,8 centimetri, ca și cum ar fi lăsat nopțile să se retragă spre margine. Astronomii au notat totul, ca pe o absență
AMAlina Manoleimprobabila iubire
existau zile în care ne întindeam peste lucruri ca o fereastră mult prea pixelated pentru lumea în care trăiam, pe atunci, toamna era un spațiu de memorie, un loc în care improbabilul se aduna
AMAlina Manolepe cine visezi să strângi în brațe
Pe cine visezi să strângi în brațe, îmi zicea Irina, înainte de a ne băga în pat, eu, în camera cu perdele albastru deschis, ea, în patul din bucătărie, patul acela era cel mai bun loc din
AMAlina Manolece altceva aș mai avea să-i mai spun
și cum îi ziceam azi robotului, cu ani în urmă, discutam cu Ioana, despre el și despre toate viețile sfinților de atunci i-aș ma fi zis de Andreea și despre Dana de Rh și de Nexus cum
AMAlina Manoleeu sunt saiyaara și am venit la capătul lumii
eu sunt saiyaara și am venit la capătul lumii și cu ce vă pot ajuta, zise el, am venit să vă caut, aici nu mai e loc, întreb în altă parte eu am venit aici, am venit să rămân aici la capătul
AMAlina Manoleși atunci nu mi-am mai simțit mâna
we'll survive, spuneai astă vară, pe atunci lumea era încă plină de oameni, de părinții cuiva, de bunicii cuiva, lumea era plină de copii nenăscuți și date probabile de naștere, de oameni
AMAlina Manoledespre Niște îngeri
Ioana poate am să scriu despre tine pe tine te iau în brațe îmi întind mâinile și brațele mele se fac punte peste toate cuvintele scrise, te iau în brațe mă îmbrac în hainele tale în
AMAlina Manolecând am iubit prima dată India
când eram într-a șaptea la geografie și profa ne vorbea despre singura țară considerată subcontinent și nu înțelegeam prea mult dar mi se părea extraordinar să ai așa o țară când eram la istorie
AMAlina Manolela schimb pe cămașa ta bleumarin
să ne imaginăm că iți plac prăjiturile cu frișcă și fructe de pădure pădurile din nordul țării tale seamănă cu pădurile din nordul țării mele am trăi acolo la munte, am locui într-o casă din
AMAlina Manoleif I ever forget
oamenii mei ființele mele ei sunt dumnezeul meu zilnic și astfel dumnezeul meu poartă blană, urechi ascuțite și vine în brațele mele de-mi lasă acolo, preț de o clipă iubirea, un purice și
AMAlina Manolegenealogie islandeză
nu am fost niciodată acolo îmi imaginez că întâmplări în care ființe strălucitoare sau vagi se mișcă aleatoriu în spatele fiecărui nume ca într-un basm pe care l-aș scrie pentru copilăria
AMAlina Manolenouă pietre
ascult taxi, o ard și eu pe youtube de vreo oră ascultând taxi, ia și ascultă trooper, îmi zice S., ascult, ce tari, cum zici în engleză la a o arde pe net, a pierde vremea pe net burn
AMAlina ManoleDupă chipul și asemănarea noastră
În ultima vreme lucrurile ne înconjoară o pasăre meșterită din lemn o pasăre din lemn înghițind un pește din lemn o pasăre zburând în spațiul dintre rafturi și rafturile de sus mișcătoare
AMAlina Manole