despre Niște îngeri

Stilul tau a suferit modificari, dar intr-o maniera foarte naturala, fara sa para ca fortezi si in acelasi timp, atunci cand esti sentimentala sau melancolica, fara sa fii patetica. Chiar te scrii pe tine asa cum esti si iti asumi ceea ce simti indiferent ce cred ceilalti. Si o faci fara a brava si/sau a fi aroganta sau a cadea in patima grafomanismului (asa cum o fac unele colege de pe aici care cand isi iau cate un negativ inchid sirul comentariilor). Cred ca asta e unul din lucrurile pe care l-am invatat de la tine. Dar primul lucru invatat a fost cuvantul *balast*, demult, demult de tot.
Spun ca modificarea stilului tau e naturala pentru ca totusi se simte in epicentrul sau felul in care scriai mai demult, un stil un pic asemanator cu cel al lui mat, dar totusi diferit, avand ceva propriu, specific, spre diferenta de mat (Dumnezeu sa-l ierte) care imi amintea mereu de naum. Tu imi amintesti in schimb de tine. Si uneori de Nexus (ca tot l-ai mentionat).

De-a lungul anilor am inteles ca atunci cand iti place un text e bine sa insisti si sa citesti mai mult din opera autorului, imaginea de ansamblu dand noi perspective si interpretari textelor in cazul in care autorul chiar are ceva de spus. Spre exemplu la Nichita Stanescu e o chestie similara. Independent de textele consacrate are unele carora nu le-ai da mare atentie daca nu i-ai cunoaste opera, care iti modifica total modul de perceptie in ceea ce il priveste.

Imi plac textele pe care le-ai postat aici. Dupa cum am mai spus intr-un comentariu tonul asta te prinde. As minti daca as spune ca unul iese in evidenta mai mult decat celelalte doua. Toate trei mi se par reusite cu mentiunea (totusi) ca imi place cum l-ai incheiat pe ultimul :) al carui prim vers e... discutabil. Dar timpul le rezolva pe toate.

Ca tot l-ai mentionat pe Nexus, imi amintesc cum postam demult cate 3 texte pe zi iar el ma comenta incurajandu-ma, desi *poemele* respective erau ingrozitor de patetice si telenoveliste. Uneori mai dau peste ele si pur si simplu nu rezist sa duc la capat mai mult de 4-5 versuri. Nexus era o adevarata senzatie. Cheevas la fel, in felul sau. Si mai era un tip pe care l-am prins numai o scurta perioada de timp dar care scria foarte bine, Atman.

Cum spunea Radu, cu vreo 15 ani în urmă, ceva de genul, nimeni nu pleacă de aici, cu adevărat, toți se vor întoarce, cândva. Aș zice despre mine că urmăresc site-ul din timp în timp. Și știi de ce? Pentru că am lăsat aici fărâme din sufletul nostru, revenim de fapt să ne regăsim.
Tu? Esența e aceeași, ceva mai nuanțată acum, odată cu experiența vârstei și a cuvântului scris.

O viață mânjită cu “noroi”, mizerii, deşeuri şi dizgrațios, îşi imprimă imundul pe “curcubeul” pe care cerul ni-l dăruie pentru a întrezări eteratul din iridescența sa, de aceea să ne curățăm existența cu substanța sublimată a cerului, cu efecte binefăcătoare.