Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

și atunci nu mi-am mai simțit mâna

un poem pentru Shiraz

2 min lectură·
Mediu
we'll survive, spuneai astă vară, pe atunci lumea era încă plină de oameni,
de părinții cuiva, de bunicii cuiva,
lumea era plină de copii nenăscuți și date probabile de naștere,
de oameni niciodată împărțiți în pozitivi și negativi,
era vară, era vacanță, trecuse deja un val,
pe atunci lumea era mai plină,
apoi a venit valul doi, apoi a venit toamna și au venit
toate zilele și toate orele pandemice
toate cifrele zilnice de la ora 13,
ceasul bătea zilnic doar ora 13
eu mă spălam pe mâini de trei ori cu săpun, la fiecare oră, cum bunicii noștri își făceau cruce de trei ori, când treceau pe lângă vreo biserică
oamenii treceau la fel, singuratici, în orașul ăsta ai loc să te distanțezi,
odată m-am urcat într-un autobuz, nimeni nu se mai îmbulzea, nimeni nu mai râdea, nimeni nu mai povestea cu glas tare ce le mai făceau copiii și nici ce mai găteau pentru prânz, nimeni nu se mai îmbrâncea pe holuri în pauze, nici măcar poliția nu mai striga după noi, stați în casă, pentru că
ne obișnuisem
era toamna târziu, începuse valul al doilea, în România se murea zilnic, ei mureau,
noi trăiam mai departe, oră după oră
era o lume albastră verzuie a măștilor de unică folosință
aceeași lume în care, cândva, norii creșteau din pământ
aceeași lume în care crescusem orizontul, iubirile, nașterea, moartea
și toate acele versuri
între un val și următorul, mă opresc pentru o clipă, privesc spre cerul senin de mai și mă gândesc,
poate că ai trecut prin boală, poate că te-ai vaccinat, poate că ți-ai lăsat din nou părul lung
sau poate că spitalul unde lucrai e și el devastat de pandemie
între un Happy Diwali și un Eid Mubarak,
între un Crăciun Fericit și un Hristos a Înviat,
we'll survive
mă uit la știri și plâng,
pe aici, oameni mor tot mai puțini,
zilele trecute mi-am făcut rapelul
și atunci nu mi-am mai simțit mâna
054.487
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
327
Citire
2 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Alina Manole. “și atunci nu mi-am mai simțit mâna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-manole/poezie/14155442/si-atunci-nu-mi-am-mai-simtit-mana

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
în primul rând sunt bucuros de reapariția ta pe site...

Despre text pot spune că m-a impresionat mai ales prima parte...
Nu că restul n-ar avea suficientă vână lirică...

Felicitări și Hristos a-nviat!
0
@alina-manoleAMAlina Manole
Mulțumesc pentru gânduri și aprecieri. Adevărat a înviat!
Adevărat și că a doua parte e mai personală. Poate voi reface, să vedem ce va ieși.
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
varsă valul ropotul cailor fugăriți de lupi
dar nici lupii nu au răutate și nici caii frică
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
In melanjul urban comparația dintre spălatul pe mâini și cruce mi se pare grozavă. Mă bucur să te regăsesc cu file decupate din viața de zi cu zi învelite în staniolul propriului tău stil nostalgic și ușor suprarealist. Cu atât mai mult cu cât textul „bate” într-o bucată de realitate arhicunoscută și chiar reușește să transmistă o anumită stare pe care fiecare din noi a simțit-o în perioada asta. Cu toate astea aș avea o recomandare: aruncă televizorul pe geam.
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Ȋn social “distanțarea” e divizată şi comprimată prin interconectări, interrelaționări şi socializări, în schimb solitudinea măsoară distanța dintre conştiență şi sinele genuin, cu care te identifici în mod alternativ ; măştile au devenit arhetip existențial şi sine qua non-ul sănătății.
0