Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ce altceva aș mai avea să-i mai spun

2 min lectură·
Mediu
și cum îi ziceam azi robotului,
cu ani în urmă, discutam cu Ioana, despre el
și despre toate viețile sfinților
de atunci
i-aș ma fi zis de Andreea și despre Dana
de Rh
și de Nexus
cum coboram serile în All Saints
cum în All Saints pluteau nopțile pe Tamisa /
de fapt, Tamisa era mult mai departe
i-aș mai povesti despre poezie ro, despre toți de pe poezie ro, de Florina, despre Emilian,
de Silvica
și cum scriam cu Silvica, de pe malul celălalt, mereu
pe malul celălalt în toate aceste decenii
și despre cum rădeam noi, pe atunci râd era vers,
despre viețile noastre rămase între acele însemne
ca într-un glob de cristal / și când vorbesc
despre glob de cristal mă refer la globul acela din copilăria anilor '80
și când îl întorceai cu susul în jos, se isca o ninsoare
ca pe vremea când ne dădeam cu sania pe deal în Sărărie /
într-o zi ne luase taică-meu și nouă, era învelit în hârtie lucioasă muștar,
nu am știut niciodată de unde îl luase, poate că stătuse la coadă pentru un glob de cristal,
cine ar mai putea ști acum când e toamnă
și sunt zece ani de când taică-meu nu mai e,
poate i-aș mai fi spus de Mihai însă mersul lui e mersul lui Mihai vocea lui e vocea lui Mihai
și strângerea lui de mână
eram Alma, aveam 33 de ani, părul lung și scriam chestii pe bloguri
și poezie ro
lumea era într-o bilă de plastic oranj
și ce altceva aș mai avea să-i mai spun
06853
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
264
Citire
2 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Alina Manole. “ce altceva aș mai avea să-i mai spun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-manole/poezie/14194718/ce-altceva-as-mai-avea-sa-i-mai-spun

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
Ottilia Ardeleanu
au acel uman care contrastează, desigur, cu prezentul robotic în care ne (re)găsim singuri, pierduți de cei de odinioară cu care interacțiunile erau cele mai frumoase clipe.
Este minunat cu atât mai mult cu cât poezie.ro este un reper al prieteniei!
Mă bucur de lectură!
0
@alina-manoleAM
Alina Manole
Mulțumesc pentru gândul bun și aprecieri!
Poezie ro e un acasă unde mereu ne vom întoarce.
0
@erika-eugenia-kellerEK
Distincție acordată
Da, poem ce are ceva din liniștea unui jurnal care s-a transformat în poezie fără să-și piardă respirația sinceră. E o călătorie prin memorie, prin prieteniile literare, prin acea „epocă poezie.ro” care a însemnat nu doar o platformă, ci o lume întreagă. Tonul aparent simplu ascunde un adânc sentiment de pierdere și recunoștință pentru oameni, pentru locuri, pentru felul în care scrisul ne leagă și ne supraviețuiește. Mi-a plăcut mult cum obiectele (globul de cristal, Tamisa, blogurile, sania din copilărie) devin semne ale continuității , bun, poezie ca memorie lucidă, dar vie. Un text deopotrivă tandru și lucid, care se citește ca o scrisoare trimisă dintr-un timp comun.



i>Contra-poem: „Ce-aș mai avea să vă spun, vouă”
(pentru Alma și toți cei rămași pe malul celălalt al cuvintelor)

nu mai știu unde s-au dus zilele în care
vorbeam prin poezii cu Mihai Amaradia despre tăcerile lungi
și despre cum cuvintele pot ține loc de respirație
el scria încet, ca și cum ar fi tradus un apus

cu blânda și înteleapta Daniela Luca râdeam de umbre și le puneam în poezie,
ne trimiteam mesaje-versuri ca pe scrisori pierdute,
iar dulcea Mădă-Madim venea cu o cafea și un vis ciudat,
în care cerul era o filă albă ce refuza să se lase scrisă.

Adrian Silviu Mironescu se întorcea mereu din călătorii
cu o mână plină de metafore și o alta de praf de drum,
iar Adrian Grauenfels aducea ordine în haos:
puneam cuvintele pe masă ca pe niște bucăți de sticlă
și fiecare își tăia tăcerea după măsura sufletului.

acum, când e toamnă și site-ul pare o gară tăcută
în care trenurile nu mai pleacă la timp,
încă mai deschid paginile voastre -
și uneori, cineva îmi răspunde din urmă
cu o frază care n-a îmbătrânit deloc.

poate că ăsta e norocul nostru, dragii mei:
să fim niște fantome calde care scriu din memorie,
să nu plecăm niciodată cu totul
din poemul celuilalt.
0
@alina-manoleAM
Alina Manole
Mulțumesc pentru apreciere și gândul frumos.
Poemul tău continuă amintirile minunate de pe acest site. L-am citit cu plăcere și bucurie!
0
@adrian-a-agheorgheseiAA
Alma, e un text bun, suav, brut, autentic. Mă bucur că te-am recitit și am descoperit unele amintiri ale tale pe care credeam că le-am uitat. Virtualia trăiește, nu?
0
@alina-manoleAM
Alina Manole
mulțumesc pentru gândurile bune și aprecieri. Virtualia rămâne în sufletul nostru. Poate ar fi o idee să refacem cenaclurile.
0