Alina Manole

Era doar o glumă, desigur că textul tău e scris de tine 100%. Multă inspirație în continuare!

Dincolo de discuție, bun revenit! Bucuria scrisului e aceeași, indiferent cu ce instrument scriem, la urma urmei.

:))Așa l-a așezat companionul. 92% AI.
Ar fi mișto un buton de Acest text e generat cu AI.

Mulțumesc pentru gândul bun!

Am vrut sa dau steluță la acest text, însa nu au mers bifarea și trimiterea comentariului.
Cum ai reactivat comentariile vechi? Într-adevăr, acum se vad.

Poemul are o estetică apropiată de poezie ermetică și chiar de haiku extins sau poezie sculpturală. Poetul ne invită să explorăm o lume în care percepțiile se suprapun. Sunetul și umbra descriu un spațiu imaginar, în care cerul devine finit și organic. Finalul mineral,metafizic, completează descrierea spațiului poetic. E un poem care se distinge pe cerul poeziei ro ca un corp ceresc singular, o stea polară din alte timpuri.

Mi-am amintit de poemele tale, Sura 11, Sura pietrei... Nu se mai pot citi comentariile la poemele vechi?

Mulțumesc pentru gânduri!

Mulțumesc pentru gândul bun!

Mulțumesc pentru gândurile bune!

Mulțumesc pentru cuvintele tale.

Mulțumesc pentru apreciere și gândul bun!

Poemul construiește o identitate fragmentată, printr-o tehnică de mască succesivă. Fiecare zi a săptămânii aduce un alt rol, o altă figură culturală, ceea ce creează un efect de teatralitate și instabilitate metaforică. Enumerarea (Peter Pan, Charlie, Pablo, Serghei, Dylan, Sylvia, Anne) funcționează ca procedeu intertextual, sugerând că eul liric se compune din mituri, artiști și simboluri culturale. Textul, cu fragmentări deliberate, confesiv, alternează imagini ludice („intru pe o rază de lună”) și existențiale („Fericirea mea e ca un cazinou fără ceasuri”). Metaforele sunt contemporane și senzoriale („miros a Jo Malone”, „acasă Dior și Brunello”), ancorând imaginarul în prezent și creând un contrast inedit între mit și cotidian, adesea întâlnit în scrierile poetului. Finalul concentrează tema majoră a poemului: teama de pierdere a identității și a relației, exprimată prin interogația despre timp și nume. Tonul rămâne autoironic, dar vulnerabil, ceea ce dă textului autenticitate și sensibilitate.
Și:
Mi-au dat lacrimile când am citit totul pe roșu.

Mulțumesc pentru cuvintele tale și apreciere!

Un poem dens, imaginativ, cu o mitologie personală care curge aproape hipnotic. Referințele, tibetan, biblic, Orfeu, Caron, funcționează ca o epigenetică planetară. Avem aici vocea poetului, recognoscibilă, interstițiu peste decenii,

"peste locul acela unde suntem mai săraci
decât toate averile nisipurilor biblice".

Cum nimic nu e gratis pe lumea aceasta, las o stea, pentru șansa lecturii acestui poem.

Mulțumesc pentru gândurile frumoase! Aș fi onorată ca poemul să fie citit de tine la Radio Agonia! Voi asculta cu mare drag! Pe viitor, voi încerca să înregistrez. Mulțumesc! Ce faceți voi aici este minunat!

Mulțumesc pentru gânduri și aprecieri!

Îmi revin în memorie aceste înscrisuri, pe care le-am citit cândva, prin clasa a VII-a și, de atunci, le port cu mine mereu:

„Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” (George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu)

Mulțumesc pentru gândul tău bun!Îmi amintesc de mămăliga cu zahăr.

Mulțumesc pentru gândurile bune! La mulți ani!

Am tot recitit textul. E un text scris cu un condei de acum vreo 3-4 decenii. Sunt unele imagini preluate de atunci, parcă dintr-o poveste veche. Altele, inedite, precum:

„din marginea fântânii
urme de mâini
care au scos ziua
din adânc”

Poemul pare să sugereze o continuă reîntoarcere în trecut, dar cu o înțelegere mai profundă a ceea ce a fost, o redare lirică a acelor timpuri.

Mai citim și clasic.
Uneori, mai și scriem.