Alina Manole

Erai, un cer care se destrăma, prea albastru, o stâncă desenată pe orizont, o pasăre care zbura prea aproape de sine, o constelație incompletă. Întâlnirile noastre erau ferestre rare prin care

În lumina care se adună între două tăceri, rămâne chipul tău. Liniile nevăzute ale timpului se strâng în jurul numelui. Ochiul interior recunoaște calea, chiar și atunci când noi nu o mai

Există nopți care se întind în noi ca un strat subțire de lumină, traversând pielea și memoria anilor, devenind o hartă a timpului nostru circular, Felul în care vocea lui tremură devine mai

ziua de ieri era densă, adâncă, înfășurată în nuanțe de umber ars, în care pictai soarele sau poate o sferă unde gândurile se roteau circular, precum sufletul într-un cocon de vată de

Mă uit la picioarele mele și mă gândesc de ce să îmi suflec fusta și nu viața, apoi te‑am găsit, erai îngerul acela care știa cum să așeze râurile în matca lor, cel care știa cum să taie apele în

Despre ce te mai întreabă lumea, ziceai ieri, iar eu îți spuneam că mă întreabă despre vreme, despre cum să fac paste, despre ce să mai gătească, despre ce să mai facă azi, dar tu nu întrebai despre

Apoi el mi‑a zis să ne vedem, ca și cum întâlnirea ar fi fost deja înscrisă într‑un strat vechi, într-un timp fără fusuri orare, Apoi mi‑a trimis melodia aceea, un strat în care nu există

Tu Locuiai în ziua în care lumina subția cerul precum echinocțiul zborul păsărilor de toamnă. Îți scriam numele, te îndepărtai, lumina aluneca peste litere, între noi se aduna liniștea, o

bărbații erau aiurea unul discuta despre s.x și alte chestii de genul altul despre fake wisdom și alte chestii de genul altul despre cer constelații g mic și viteza luminii iar toate acestea

scriind despre medicina bazată pe valori citind despre valorile tale despre munții tăi viața ta viața ta cea nouă ascultând pe repeat aceeași și aceeași piesă căutând acel ceva impresionant

Vă dorim un an nou cu împliniri literare, senin în suflet și să ne re/vedem sănătoși în toate Virtualiile de-acum încolo! La mulți ani!

tu când postezi? ultima. de ce? mai am de scris începutul nu știam cine e. eu stăteam lânga ei, în primul rând și mă uitam cu coada ochiului în spatele sălii, la ceilalți. ea era mereu în umbră,

Cenaclul săptămânal www.poezie.ro de ieri, de la Iași, a început cu ora 17 și s-a prelungit până târziu în noapte, în \'Belfast\'. Participanții obișnuiți, Floris [integrare rapidă în grup], Sanda,

Comunitatea poezie.ro Iași vă invită duminică, 14 martie, începând cu ora 17, în Clubul Bursei (vis-a-vis de Cinema Republica), la o nouă seară de literatură. Cenaclul de duminica aceasta va fi

Ningea repede peste primăvara de care-ți vorbeam conturam ochi, dar tu te-ascundeai în unghiul lumii, dacă vine 1, mă iubește dacă e 13, nu mă iubește sau așa era aseară umbrele

Dragostea mea - spirala de melc, in echilibru instabil cu intunericul.

îmi lipsesc cuvintele tale pe rânduri, silabele fiind doar o inchipuire ordinea în alb a zilelor în care nu te-ai gândit la mine nu se ține, mi-ai trișat primăvara tu - ea cu aripi

Cicatricile cresc odata cu vremea; la fel in suflet.