Atelier Literar

înainte să expire lumea să ne iubim pe poezie punct ro codificat să tragem pe limbă mierea ursului să fim caii-putere a unei busculade absurde să acordăm alegorii în carnavaluri cât mai dezbrăcate de

eu am extras liniștea și din roci, frici am transformat în idei creatoare, trăiesc mirabilă vreme prezisă de proroci, au renăscut în mine speranțe uimitoare. visuri înalț la cer ca pe supernove, să

într-o zi un om a citit o carte despre lupi și-atât de tare s-a afundat în lectură încât noaptea când a ieșit să se plimbe la marginea satului toți câinii lătrau după el simțind miros de animal

L-am rugat pe Dumnezeu să îmi spună cum a creat universul, ce reprezintă cele șapte zile? Timp de zece ani l-am rugat. Astăzi mi S-a arătat și mi-a explicat. Când Dumnezeu a creat universul, a

Managerul meu Timpul m-a părăsit După ce i-am spus că publicul meu țintă Sunt eu. După o discuție lungă Despre îngeri și bani, Am pierdut licența pentru iubire Dar și pentru disperare. Sunt ilegal

Imperial, Timpul năvălește în mine Prefăcând tot în ruine. Frunze îi cresc pe ramuri De-a lungul întinderii spre lumină Cum boabe de rouă Pe firul de iarbă. Aripi care îl fac cer Prin care trec

transformată-i omenirea într-o haită de hiene e o lupă-orânduirea într-o haită de hiene vai de omul slab cu firea și de-acela fără trene transformată-i omenirea sânge-albastru-i curge-n vene a

Mugurii s-au cocoțat pe ramuri într-un acces de primăvară, Copacii sunt albi, parcă au fost pictați de un pictor renascentist, Cerul își sprijină albastrul de umerii lumii, În aer plutește o

Fetele cu viori sunt flori de mare pe care valurile îşi înstruneazã arcuşul. Ele bat la uşa inimii tale şi se strecoarã ca-ntr-o scoicã. O, fetele, viorile! Când dor de ele îţi va fi ascultã-ţi

am murit, iubire, traversând nesăbuit roşul lăsat peste anul sabatic al dragostei, gândurile îmi fugeau la clasamentul final înainte de playoff, la doza zilnică de fortifikat escaladată, la un

dragostea și frumusețea ta ca unui imam convertit la ortodoxie îngropat în rugăciunea de lumină la orice răscruce după ce părinții i-au săpat mormântul & din ziua aceea nu i-a mai fost

Pe aceeași linie, stăm față în față, ca doi acrobați sub cupola unui circ, mergând unul spre celălalt, fără să ajungem prea aproape pentru că altfel, aplauzele publicului s-ar opri ei vor să ne vadă

Omul modern Suntem răi pe dinăuntru, Foarte falși pe dinafară, Și am blestema și vântul Care bate-n astă seară. Nici măcar nu ne dorim Să ne fie nouă bine; Important e să simțim Că tot răul e la

Dimineaţa am citit pe fugă o scrisoare minunată, care mi-a arătat că am reuşit să-i deschid cufărul cu amintiri.! "Dragul meu,     Mă întrebam ce s-a întâmplat cu tine. Eram foarte curioasă ce ai

Am crezut că văd și eu viața. Ce culori, ce nuanțe distingeam! Aveam curajul să îmbin și să combin: culori care se țes între galben și turcoaz, alb și albastru, combinații ca respirații de

chiar nu am nimic eroic de povestit lumii sunt banalul banalitãţii un fel de soldat care sapã tranşee în calea avioanelor desfac de sens ornicul rãsucesc secunda o întorc de o mie de ori în o mie