Proză
Fostele iubiri
2 min lectură·
Mediu
Fostele
Prietenii lui Cireșel Dumbravă vorbeau adesea despre fostele lor iubite. Serile, când se adunau la vreo terasă din oraș, cu halbe aburite și țigări aprinse, băieții își deșertau amintirile cu solemnitatea unor veterani decorați:
— Fostele mele mă respectau, adică îmi știau de frică, declara unul, răsturnând paharul de bere.
— Fosta mea era polițistă la Antidrog, zicea altul, mângâindu-și mustața. Mai aducea și acasă din confiscări, că-mi făcea baiatului toate poftele.
— Fosta mea era cu banii la ea în casă, se lăuda un al treilea, oftând nostalgic. Avea taică-său vilă la Snagov... Ce grătare trăgeam noi pe malul lacului, fraților! Ce vremuri!
— Fostele mele erau toate niște miss, băi, încheia invariabil ultimul, bătând cu palma în masă ca să sublinieze verdictul.
Cireșel îi asculta sporovăind și tăcea, clătinând din cap cu un zâmbet evaziv. În materie de foste, el nu prea avea cu ce să se fălească. Dar în cele din urmă își dădu seama că tăcerea lui începuse să bată la ochi, că trebuia să întreprindă ceva — altminteri risca să rămână pentru totdeauna doar un spectator în arena iubirii.
O invită pe Crenguța la o plimbare cu barca în Herăstrău.
Deși erau colegi de birou de ceva vreme, abia acum îi remarcă frumoșii ochi albaștri, părul lung și brunet revărsat pe umeri, silueta sportivă, BMW-ul alb parcat mereu în fața clădirii, hainele de firmă și pe tatăl avocat — cunoscut în Constanța, acționar prin interpuși al mai multor firme din port, după cum îi șoptise o colegă mai invidioasă din fire.
Se întunecase. Apa lacului tremura înfiorată când barca cu cei doi se îndepărtă de mal. El vâslea cu o încântare copilărească, iar ea, ghemuită în celălalt colț al bărcii, privea cerul presărat cu stele. Era o atmosferă de basm, însă pe Cireșel îl frământa un singur gând.
Crenguța își scoase încet sandalele Jimmy Choo și, așezându-se pe marginea bărcii, își lăsă picioarele să atingă apa rece.
— Suntem singuri pe tot lacul, îi spuse ea cu un zâmbet ce părea o provocare.
Atunci Cireșel lăsă vâslele deoparte. Privind-o adânc în ochii aceia albaștri, înghiți în sec și îi puse Întrebarea:
— Vrei să fii Fosta mea? Ce zici?
0011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Gratian
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 365
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Gratian. “Fostele iubiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-gratian/proza/14202068/fostele-iubiriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
