Poezie
Noi, ca un anticiclon
2 min lectură·
Mediu
Și în vara asta suntem noi, noi doi, un anticiclon deasupra Bucureștiului,
generând propria noastră caniculă, propriul nostru cod portocaliu intern, non-transferabil.
Și corpurile noastre sunt epicentrul, lipite unul de altul de umiditate și de altceva,
ceva ce nu are un nume, dar are greutatea aerului de dinaintea unei furtuni.
Și transpirația de pe pielea ta se amestecă cu a mea, și devenim un singur teritoriu umed, o deltă personală unde granițele se topesc,
și sărurile și feromonii noștri se transmit prin aerul din cameră, un dialog chimic pe care nu-l putem controla,
și crema ta de protecție solară, o cremă produsă în Franța cu chimicale aprobate la Bruxelles, intră în porii mei când te ating, o mică invazie parfumată și binevenită,
și respirația ta e un vânt cald care aduce cu el gustul cafelei de dimineață, o cafea din boabe cultivate în Columbia, prăjite la o fabrică de la periferia orașului.
Și iubirea noastră de vară se hrănește cu lucruri concrete,
cu felii de pepene roșu de la Dăbuleni, dulce și plin de soarele Olteniei,
cu înghețată de fistic de la o gelaterie artizanală, fistic adus pe rute comerciale din Iran,
cu beri reci băute pe balcon, beri produse de corporații multinaționale care dețin branduri cu nume românești,
cu zumzetul continuu al aparatului de aer condiționat, un aparat fabricat în China, un fel de mantră metalică pentru zilele noastre lipicioase.
Și lumea întreagă, în vara asta, pare să treacă prin noi,
noi fiind un filtru care dă tuturor lucrurilor o nuanță aurie și încetinită,
și zgomotul tramvaiului de pe stradă nu mai e un zgomot, e parte din coloana noastră sonoră,
și o mușcătură de țânțar pe glezna ta devine o mică bijuterie roșie, o amintire fizică a nopții trecute.
Și timpul însuși se dilată, devine vâscos și transparent ca mierea de salcâm lăsată în soarele de la prânz.
Și știm că anticiclonul acesta, acest "noi" de vară, se va destrăma în cele din urmă,
cum se destramă toate valurile de căldură,
că va veni toamna cu aerul ei rece și uscat și ne va separa din nou în două corpuri distincte cu facturi la întreținere mai mari,
dar acum, în iulie, în București, suntem acest ecosistem complet și autosuficient,
o bulă de căldură și de piele și de pepene și de lumină.
021034
0
GP