Peste noi s-au cronicizat umbrele trecutului. Nu au venit brusc, s-au așezat lent, ca o boală veche care învață trupul să trăiască cu ea. Simbolurile comune, strecurate printre ani, au adus cu ele
Viața mea a căpătat sens abia retrospectiv, când omul vede firul interior care l-a condus, chiar și prin erori și suferință. Nu regret conflictele majore ale vieții mele, ci le văd ca fiind necesare
Sensul nu e ceva ce găsești. E ceva ce crești. Îl naști prin felul în care iubești, te frângi, ierți, taci. Uneori, tocmai golul e pânza pe care se pictează sensul. Mă întreb, aproape cu teamă, dacă
Am înțeles că mă respingi. Ce motive ai avea să nu o faci? Nu am fost niciodată pentru tine o binecuvântare. Unii oameni gândesc, dar nu spun; eu am trăit ceea ce ți-am mărturisit fără opreliști. De
În zgomotul haotic al lumii, cuvintele par fără rost. Totuși, există o singură cheie: Dumnezeu. Când totul se risipește, când cifrele și literele își pierd sensul, inima șoptește limpede: „Nu ești
Singurătatea îți vine din trecutul ce nu poate fi iertat?
Din colțuri reci, unde cuvintele nespuse s-au pietrificat?
Din greșeli ce dor mai tare decât orice lipsă?
Din gesturi care nu se mai
Fără frică cerul e lipsit de nori. Într-un soare plin, câțiva porumbei își asumă zborul prin dreptul ferestrei mele, intersectându-se unii cu alții.
Privesc cu invidia condamnatului la ignoranța
Uneori,
e mai ușor să simți decât să-ți închipui,
e mai ușor să auzi cântecul transmis de emoția prezentului
decât să visezi la trăirile trecutului și speranța viitorului,
e mai ușor să simți
Închipuie-ți că te-ai trezit în obscuritate, având cu tine conștiința și rațiunea de a ști..., fiindcă exiști, simțind ceva diferit de ceea ce credeai..., într-o beznă mai întunecată decât cel mai
În ultimele luni, am traversat, înspăimântat, o perioadă de conștientizare. Suferința m-a smuls din rutina trăirilor obișnuite și m-a readus în clipele mele cu tine, chiar dacă ele există doar în
Natura mă salvează întotdeauna de monotonia vieții. Căutând strălucirea în tot ce mă înconjoară, am descoperit în frumusețea florilor și culorile naturii liniștea perpetuă în mijlocul unui ocean de
În bezna nopții trecute, vedeam cum cuvintele se înșiruiau amenințător. La stânga, pe o canapea, erai tu — scriind acele fraze ce îmi curgeau amețitor prin minte. Îmi spuneam: «Ce repede gândește!»