Între absență, oglindire și ceea ce nu poate muri
Sunt întrebări care nu se lasă rostite ușor. Nu pentru că nu le-aș ști, ci pentru că, odată spuse, încetează să mai fie ale mele. Încep să mă privească ele pe mine. Cine sunt. De ce sunt. Voi mai
0
2
Geometria umbrelor purtate
Peste noi s-au cronicizat umbrele trecutului. Nu au venit brusc, s-au așezat lent, ca o boală veche care învață trupul să trăiască cu ea. Simbolurile comune, strecurate printre ani, au adus cu ele
0
1
Labirintul fără centru
Sensul nu e ceva ce găsești. E ceva ce crești. Îl naști prin felul în care iubești, te frângi, ierți, taci. Uneori, tocmai golul e pânza pe care se pictează sensul. Mă întreb, aproape cu teamă, dacă
0
1
Toate cele 3 eseuri sunt incarcate
