Când sensul se reorganizează în jurul unei prezențe
Am trăit întâlniri care nu aparțin timpului obișnuit, ci acelui strat al devenirii în care realitatea nu mai curge liniar, ci se răsfrânge asupra ei însăși, asemenea unei stări de materie care își
Între absență, oglindire și ceea ce nu poate muri
Sunt întrebări care nu se lasă rostite ușor. Nu pentru că nu le-aș ști, ci pentru că, odată spuse, încetează să mai fie ale mele. Încep să mă privească ele pe mine. Cine sunt. De ce sunt. Voi mai
Geometria umbrelor purtate
Peste noi s-au cronicizat umbrele trecutului. Nu au venit brusc, s-au așezat lent, ca o boală veche care învață trupul să trăiască cu ea. Simbolurile comune, strecurate printre ani, au adus cu ele
Labirintul fără centru
Sensul nu e ceva ce găsești. E ceva ce crești. Îl naști prin felul în care iubești, te frângi, ierți, taci. Uneori, tocmai golul e pânza pe care se pictează sensul. Mă întreb, aproape cu teamă, dacă
