Copilul luminii
Copil fiind, lumea nu avea contururi stabile, ci pulsa ca o ființă vie care încă își învață numele. Pământul mirosea a lapte de iarbă zdrobită și a ploaie tânără, iar păpădiile nu erau flori, ci mici
Ceea ce nu pleacă niciodată
Poate că te agăți de un adevăr dureros: acela că ai fost părăsită de cei pe care i-ai iubit. Dincolo de el însă există un adevăr mai tăcut și mai incomod, acela în care, fără să-ți dai seama, ai fost
Roua dimineților sfinte
Am înțeles că mă respingi. Ce motive ai avea să nu o faci? Nu am fost niciodată pentru tine o binecuvântare. Unii oameni gândesc, dar nu spun; eu am trăit ceea ce ți-am mărturisit fără opreliști. De
Cheia din tăcere
În zgomotul haotic al lumii, cuvintele par fără rost. Totuși, există o singură cheie: Dumnezeu. Când totul se risipește, când cifrele și literele își pierd sensul, inima șoptește limpede: „Nu ești
Ecoul Cerului
Fără frică cerul e lipsit de nori. Într-un soare plin, câțiva porumbei își asumă zborul prin dreptul ferestrei mele, intersectându-se unii cu alții. Privesc cu invidia condamnatului la ignoranța
Abisul Conștiinței
Închipuie-ți că te-ai trezit în obscuritate, având cu tine conștiința și rațiunea de a ști..., fiindcă exiști, simțind ceva diferit de ceea ce credeai..., într-o beznă mai întunecată decât cel mai
Răsuflarea ta
În ultimele luni, am traversat, înspăimântat, o perioadă de conștientizare. Suferința m-a smuls din rutina trăirilor obișnuite și m-a readus în clipele mele cu tine, chiar dacă ele există doar în
Contemplări despre frumusețea naturii și sensibilitatea umană
Natura mă salvează întotdeauna de monotonia vieții. Căutând strălucirea în tot ce mă înconjoară, am descoperit în frumusețea florilor și culorile naturii liniștea perpetuă în mijlocul unui ocean de
Unde-i finalul?
În bezna nopții trecute, vedeam cum cuvintele se înșiruiau amenințător. La stânga, pe o canapea, erai tu — scriind acele fraze ce îmi curgeau amețitor prin minte. Îmi spuneam: «Ce repede gândește!»
