Unde-i finalul?

În bezna nopții trecute, vedeam cum cuvintele se înșiruiau amenințător. La stânga, pe o canapea, erai tu — scriind acele fraze ce îmi curgeau amețitor prin minte. Îmi spuneam: «Ce repede gândește!» Acolo, sub lumina oarbă, observam goliciunea în care se înfășurau amintirile mele. Și odată cu dezvăluirea lor, m-ai întrebat: — Unde-i finalul? În ceea ce am trăit cu tine? Sau în liniștea literelor tale…?