Dacă nașterea este pragul prin care trupul intră în lume, atunci începutul nostru adevărat se află undeva înaintea ei, într-un loc pe care memoria nu-l poate măsura și pe care rațiunea îl poate doar
M-am întrebat mult dacă ar trebui să scriu astăzi aceste rânduri. Poate pentru că unele lucruri nu trebuie rostite oricând, ci numai atunci când ziua în care le așezăm în cuvinte pare să le înțeleagă
Coborârea începuse cu mult înainte ca pașii mei să atingă prima treaptă. Am înțeles acest lucru abia atunci când lumea a rămas în urmă fără să se îndepărteze, iar orașul, cu străzile, ferestrele și
Mi-e dor să-ți scriu, iar tu să citești. Mi-e dor de acel contact tainic pe care tu îl privești, poate, ca pe un gest obișnuit sau ca pe o expresie a unei presupuse nimicnicii a mele, în timp ce eu
Am amânat ani la rând clipa în care aveam să scriu aceste pagini. Nu din teama de a fi contrazis și nici din îndoiala că ceea ce urmează ar putea părea neverosimil, ci fiindcă unele trăiri se
Există-n minte-un loc de vis,
unde totul cade necuprins,
și lumea nu vine, nu se naște,
ci din uitare se cunoaște.
Nu e început, nu e hotar,
ci un ecou din vechi altar,
în care fețe fără nume
te
Nu toate întâlnirile dintre oameni se petrec în lumea vizibilă, acolo unde trupurile confirmă existența și vocile dau contur realității. Există întâlniri care se desfășoară într-un strat mult mai
Adevărul despre mine nu s-a arătat niciodată în momentele în care am încercat să mă înțeleg, ci în acele clipe în care am încercat să mă transcriu exact, fără interpretare, fără poezie, fără scăpare
Înainte ca oamenii să învețe să măsoare viața prin rotația stelelor și înainte ca marile civilizații să-și ridice templele spre constelații moarte, exista în adâncul universului o regiune despre care
Se înfiripă în viața omului un moment care nu poate fi fixat în timp, pentru că nu aparține timpului propriu-zis, ci unei deplasări interioare a realului din propriile sale articulații. Lumea rămâne
Azi-noapte am rămas treaz mult timp după ce m-am ridicat din somn, fără să aprind lumina, fără să forțez desprinderea de ceea ce văzusem, fiindcă sunt trăiri care, atinse prea repede de realitate, se
Plutesc în om amintiri care nu încep cu imagini, ci cu o atmosferă, ca și cum sufletul ar fi precedat vederea, ca și cum înainte de ochi ar fi existat o memorie mai veche decât lumea însăși, una care
Am trăit întâlniri care nu aparțin timpului obișnuit, ci acelui strat al devenirii în care realitatea nu mai curge liniar, ci se răsfrânge asupra ei însăși, asemenea unei stări de materie care își
Există ființe care nu se nasc pentru a locui lumea, ci pentru a-i purta tremurul ascuns prin propriul lor adânc. Ele nu înaintează prin timp asemenea celorlalți oameni, ci par desprinse dintr-o
În ultimele luni n-am mai știut în care dintre noi s-a produs adevărata ruptură. Poate că legăturile dintre oameni nu mor într-o clipă, ci se sting lent, asemenea rădăcinilor unui arbore care încă
De multe ori m-am întrebat ce este un suflet și de ce simpla rostire a acestui cuvânt produce în mine o stranie amețeală, ca și cum aș încerca să ating cu mintea ceva fără formă, ceva care nu încape
Copil fiind, lumea nu avea contururi stabile, ci pulsa ca o ființă vie care încă își învață numele. Pământul mirosea a lapte de iarbă zdrobită și a ploaie tânără, iar păpădiile nu erau flori, ci mici
În mine stă o zi care nu a consimțit niciodată să devină trecut. O zi rămasă suspendată între copilărie și ceea ce avea să vină. Eram întins pe patul cu saltea de paie, în centrul cald al odăii
Există nopți în care timpul nu mai curge. Se strânge în mine ca o apă fără margini, fără început, fără sfârșit. Atunci nu mai știu dacă orele trec sau dacă, dimpotrivă, ceva din mine le oprește, le
Poate că te agăți de un adevăr dureros: acela că ai fost părăsită de cei pe care i-ai iubit. Dincolo de el însă există un adevăr mai tăcut și mai incomod, acela în care, fără să-ți dai seama, ai fost
Sunt întrebări care nu se lasă rostite ușor. Nu pentru că nu le-aș ști, ci pentru că, odată spuse, încetează să mai fie ale mele. Încep să mă privească ele pe mine.
Cine sunt. De ce sunt. Voi mai
Uneori,
e mai ușor să simți decât să-ți închipui,
e mai ușor să auzi cântecul transmis de emoția prezentului
decât să visezi la trăirile trecutului și speranța viitorului,
e mai ușor să simți
Viața mea a căpătat sens abia retrospectiv, când omul vede firul interior care l-a condus, chiar și prin erori și suferință. Nu regret conflictele majore ale vieții mele, ci le văd ca fiind necesare
Am înțeles că mă respingi. Ce motive ai avea să nu o faci? Nu am fost niciodată pentru tine o binecuvântare. Unii oameni gândesc, dar nu spun; eu am trăit ceea ce ți-am mărturisit fără opreliști. De
DM