Atelier Literar

Scrisorile privirilor desculțe Zâmbete moi arzând pe buze răsărit Praful de stele și o urmă de lumină Aprinsă-i flacăra tinzând spre infinit Povestea soarelui în umbre se destramă Urmele razelor pe

Riga (fratelui) Admiram aievea turnurile urbei dar parcă le priveam de după gratii ne părea incredibil că departele poate fi atât de aproape admiram până și aerul

Am pus lemn la ferestre și mușcate la pridvor, exact cum îmi imaginam când eram copil și ploaia intra prin acoperiș. Am ales culoarea gardului, am plantat trandafiri, am cumpărat o masă mare

sătul de atâtea urme pe pereții camerei igrasie alcool fum de țigară am hotărât să dau cu lavabil pentru prospețime puritate și ioni de argint un zugrav bătrân cu artrită mi-a spus că e indicat să

Vedeam adevărul doar în ceață. Doar urma mea care te îmbrățișa. Picăturile se săturau de plimbările noastre, coborau încărcate de nopți adânci. Tăcerea își împingea malurile mai aproape de

Am strigat dărâmaţi zidurile  intraţi în case veţi găsi  inimi dezvelite care nu au cunoscut bărbat sau femeie verde muşchiul acoperă locul în semn de supunere  apele se retrag după ceasul tău

Odată cu carnea care îmi crește pe oase Pe degete îmi cresc oasele cărnii cu care Mă ating zi de zi, de-a lungul vieții, De deșirarea lumii exterioare. Și, pentru că în atingerea nesfârșitului Este

De câte ori poți începe din nou să numeri de la 0? În accepțiunea generală, ori de câte ori ai avea nevoie. Însă, spre norocul și neșansa noastră, mai mereu se începe de la 1. Căci infinitul dintre

cât ne-am iubit într-o clipă cât o noapte, când ai trecut atât de aproape de brațul meu. Atunci când nici măcar nu ne-am vorbit nici nu cred că ne vedeam când nici măcar n-ai gustat vinul, nu

precum o mânã care ştie zborul din altã existenţã despărțind cu graţie aerul în poezii un balet al simţurilor pe un lac fără lebãde între douã margini de nemãrginire prãpãstii ale trupului dintre

Am citit cartea albă. Îngerii numerotau paginile. Cuprinsul le căuta. Literele fragile se adunau în cuvinte. Cuvintele porneau în galop spre scriere. Titlul le îmbrăca pentru bal și erau

Dă-mi paltonul tău să-mi port inima, așa cum mi-ai purtat-o tu, mamă. Dă-mi și încălțările, să nu-mi julesc picioarele, când nu voi mai avea ca destinație sufletul să-mi poarte pașii. Dă-mi

După-amiază de duminică E-atâta liniște încât începe a deveni suspectă această după-amiază de duminică toate frânate toate înnodate din câte învăluiau până mai ieri lumea gata s-o debordeze s-o

Dacă m-aș întoarce în timpul acela când ascultam umbletul velierului pe Mediterana pleoapelor și te-aș vedea apoi cum sari din umbra apelor direct la mușcatul buzelor, încercând să rostești ce

E toamnă. Frigul, cățărat pe umeri ca iedera pe gardul vecinului, arde gazul. Uneori îți vine să zbori spre țările calde, cum ai învățat prin clasa a doua. Dar îți amintești subit că ți-a crescut

Scriu pe coperta unei cărți poștale „Amintiri dintr-o iarnă amestecate cu o vară elvețiană” Și o trimit mai târziu, într-un timp mai bun sau, cine știe, mai rău. Adresantul sper să o primească, să

An Aniversar Să mă lași să aștept câteva zeci de vieți, nu mai mult. N-am să ies din cușcă, chiar dacă mă uiți. Lasă-mă să aștept în timp interstelar, mult mai mult decât credeai că am să