Dinulescu Carmen-Alina

Zboară fluturi de zăpadă cu aripi reci, La geamul meu luminează trei gutui galbene, Privesc... Luna s-a înzăpezit pe vârful muntelui alb, Nu te urăsc, De ce să te urăsc? O să mă trezesc în

Ține-mă strâns în brațe Și ține cerul aproape, Să ne-nvelim cu norii, Până se-arată zorii. Priveam zâmbetul tău, Lăsându-mă vrăjită de el, Ningea în dimineața de iarnă, În care te

E-o iarnă imposibil de uitat, Prin vene îmi curge primăvara, E-o liniște albă și ger uscat, Tu vii și-mi cânți la ușă cu chitara. În ochii tăi se oglindește cerul Și eu mă pierd în tot

Trenul care mă poartă către tine, Are culoarea zilei care vine, El merge iute către infinit, De-atâta drum, mi-e gândul obosit. Tu mă aștepți să mă întorc acasă? Ai pus lalele-n vaza

Dragostea noastră a rămas Ca o casă fără ferestre, Plină de lacrimi reci, De promisiuni atârnate în aer Ca praful într-o rază de soare. Mi-e dor de tine, Nu așa cum ți-e dor de cineva

Iar trece trenul, pe la noi prin gară Și fluieră, răpus de câte-un dor, Se-aprind lumini, e vară și e seară, Iar eu te-aștept, mereu, la semafor. Din când în când, se uită câte-o

Primăvara aceasta e doar o cortină care te ascunde, În irisurile tale albastre sunt adieri de pe vârfuri de munte, Orașul nostru e trist, zidurile sunt îndoite și decolorate, Oamenii privesc

În depărtări, mai zboară câte-un nor Și eu te văd, iubite, la fereastră, Afară-i un înfloritor decor, Cândva, aceasta era lumea noastră. Dar s-a sfârșit demult iubirea care, Ni-l aducea

Casele de turtă dulce își înalță coșurile către cer printre ele, un înger cântă la nai un înger de ciocolată o albină din caramel pe o floare din zahăr. Ce e cu atâta dulce! Copiii mor

Mi-e teamă că o să te uit Și liliacul nu va mai înflori, Nici florile de măr Nu vor mai râde deasupra porții, Dumnezeu cel atotputernic, Va dispărea în neant, Nu o să mai pot iubi cu

Când m-am născut eu, Cerul se lupta cu Pământul, Îngerii zburau prin cercuri de foc, Eu pluteam pe ape... Lasă fluturii să zboare, că sunt efemeri Și, dacă vrei să-ți povestesc, Vino, mai

Luna blândă se rostogolește încet în lacul plin de nuferi, Pasul lasă urme în nisipul umed, Vara trece odată cu vântul prin clepsidra aprinsă, Care luminează ca o lampă viața mea plină de

Când norii se ciocnesc Visele se transformă în păsări Care zboară Iau în mână un fulger Și îl arunc înspre tine Te ferești și nu te atinge Îl prinde un pescăruș în cioc Și îl duce

Timpul albastru se scurge încet dintr-o clepsidră afurisită, Pe cerul bleu zboară o pasăre cu o aripă rănită, Norii albi se plimbă și uneori se îmbrățișează prea tare, În mintea mea sunt doar

Albă ca Zăpada, nopțile fără stele Îți plac cel mai mult Atunci te simți liberă Nu te mai atinge niciun suflet străin Trupul tău, un labirint de iluzii Pe buze, cuvinte nespuse Mângâiată

Când încercam să scutur florile de măr O voce răgușită mă striga de departe Fugeam mâncând pământul pe Calea Lactee Strângându-mi în mână destinul decorat cu vocale Sentimentele mele pluteau

Numele meu este lumină Vin din alte anotimpuri Unde există brazi care poartă pe ramuri îngeri Cerul e violet și cade zăpada De parcă ar fi confetti Pământul e amorțit Plin de pânze de

Îngerii cu aripile portocalii ca răsăritul Cântau reflectându-se în oglinda lacului Aveau ochii albaștri ca diminețile de primăvară efemere Rochiile lor albe erau pline de fluturi albi Pe cap

Stăteai în fața ferestrei deschise respirând flori de măr plămânii îți înfloreau rochia îți flutura în vânt femeie foarte frumoasă desprinsă din Dumnezeu te simțeam în bătăile inimii în

Îmi strigam visele Pe trotuarele cu fluturi de hârtie Un șotron îmi zâmbea cald O pisică neagră se urca în copac Tăcerile mele se priveau în oglindă Raze de lună, stele sclipitoare Se făcuse

Culorile curcubeului își înalță aripile deasupra satului Visele nopții încă se leagă de primele ore ale dimineții Te caut în răsăritul soarelui care se teme de ultima culoare Tu ești cel cu

Prea multe vise, ca valurile ce se sparg în larg, Prea multe cuvinte risipite, pierdute în van, Iubirea noastră e un balon de săpun ciudat, Însă eu te iubesc mereu, zi de zi,

Cum poți să fii atât de minunată, În spuma mării toată învelită? În ochii tăi doar soarele se-arată Și florile te urmăresc grăbite. Minune, ești născută din lumină, Din vise și din stelele

Vis dulce te ascunzi în gândul meu, Iubire îmbrăcată-n curcubeu Și ochii mei înlăcrimați de dor, Sunt fluturi de mătase prinși în zbor. E toamnă și în gânduri și în stele, Tu ești lumina