Poezie
Timpul albastru
1 min lectură·
Mediu
Timpul albastru se scurge încet dintr-o clepsidră afurisită,
Pe cerul bleu zboară o pasăre cu o aripă rănită,
Norii albi se plimbă și uneori se îmbrățișează prea tare,
În mintea mea sunt doar catrene și multe semne de-ntrebare.
Ochii tăi azurii luminează toată noaptea sufletului meu,
E multă culoare în apusul de soare și îmi este prea greu!
Zâmbetul tău colorează totul în jur ca o rază de lună,
Pictez un tablou doar cu albastru, ca să îți spun noapte bună!
Cuprinde-mă în brațele tale ca pe un vis mov ideal,
Sărută-mă, iubite, căci vreau să te iubesc până la final,
Îmbracă-mă în bleumarin prin gândurile ce devin cuvânt,
Și culcă-mi tâmpla pe țărmul vieții ce poartă dimineața în gând.
01874
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Dinulescu Carmen-Alina. “Timpul albastru .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinulescu-carmen-alina/poezie/14186479/timpul-albastruComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Am impresia că versurile sunt duble, evident, ținând cont de numărul mare de silabe; reducând... la jumătate, lucrând din nou pe tema textului, s-ar putea obține, aș zice, o poezie mai ușor accesibilă... memorizării.
Câteva obiecții și propuneri:
- „clepsidră”-afurisită, nu „ruginită”...!
- sufletului meu, nu „din sufletul meu”
- iubite, nu „iubitule”
- ce devin cuvânt, nu „ce se faC Cuvânt”
Mai sunt și alte mici „chichițe”... trecute cu vederea în acest moment. Mult succes în continuare! Sănătate și spor în toate...!