Flori de măr plutesc
Sub merii-n floare ne privim tăcuți, Iubirea e un cântec și vrei să îl asculți, Vântul, ca un pictor de sentimente Ne scrie dorul pe albastre pergamente. Copacii sunt lumini căzute-n
DCDinulescu Carmen-AlinaPomi în plină mirare
Primăvara pomii sunt în plină mirare, mângâiați de razele căzute din soare. Emoțiile noastre se împletesc cu cerul albastru care zâmbește calm și, uneori, chiar râde. Gândurile se strecoară ușor
DCDinulescu Carmen-AlinaNostalgie
S-a separat lumea în două Şi curge cerul peste noi, Unii ar spune, doar, că plouă, Alții că suntem reci și goi. Este atâta nepăsare Și plânge țara în noroi, Tăcerea umbrelor ne doare, Noi
DCDinulescu Carmen-AlinaPoezie tristă
Ai dispărut în mâlul uitării Și s-a spart în cioburi griul cerului, Cuvintele rostite și nerostite Au devenit ziduri negre între noi, Cred că ar trebui să îngrop iubirea într-o carte Înainte să mă
DCDinulescu Carmen-AlinaAcces de sinceritate
Mugurii s-au cocoțat pe ramuri într-un acces de primăvară, Copacii sunt albi, parcă au fost pictați de un pictor renascentist, Cerul își sprijină albastrul de umerii lumii, În aer plutește o
DCDinulescu Carmen-AlinaStelele cad tăcute în ochii tăi
Luna se scurge blând pe pielea ta Ca o rugăciune de argint pe un altar viu, Noaptea își apleacă fruntea peste noi Cu lumina stelelor tremurândă. Te privesc și universul își pierde echilibrul, Iar
DCDinulescu Carmen-AlinaE noapte
Zboară fluturi de zăpadă cu aripi reci, La geamul meu luminează trei gutui galbene, Privesc... Luna s-a înzăpezit pe vârful muntelui alb, Nu te urăsc, De ce să te urăsc? O să mă trezesc în
DCDinulescu Carmen-AlinaSă ne-nvelim cu norii
Ține-mă strâns în brațe Și ține cerul aproape, Să ne-nvelim cu norii, Până se-arată zorii. Priveam zâmbetul tău, Lăsându-mă vrăjită de el, Ningea în dimineața de iarnă, În care te
DCDinulescu Carmen-AlinaIarnă imposibil de uitat
E-o iarnă imposibil de uitat, Prin vene îmi curge primăvara, E-o liniște albă și ger uscat, Tu vii și-mi cânți la ușă cu chitara. În ochii tăi se oglindește cerul Și eu mă pierd în tot
DCDinulescu Carmen-AlinaTrenul care merge către infinit
Trenul care mă poartă către tine, Are culoarea zilei care vine, El merge iute către infinit, De-atâta drum, mi-e gândul obosit. Tu mă aștepți să mă întorc acasă? Ai pus lalele-n vaza
DCDinulescu Carmen-AlinaFără tine
Dragostea noastră a rămas Ca o casă fără ferestre, Plină de lacrimi reci, De promisiuni atârnate în aer Ca praful într-o rază de soare. Mi-e dor de tine, Nu așa cum ți-e dor de cineva
DCDinulescu Carmen-AlinaLa semafor
Iar trece trenul, pe la noi prin gară Și fluieră, răpus de câte-un dor, Se-aprind lumini, e vară și e seară, Iar eu te-aștept, mereu, la semafor. Din când în când, se uită câte-o
DCDinulescu Carmen-AlinaO cortină
Primăvara aceasta e doar o cortină care te ascunde, În irisurile tale albastre sunt adieri de pe vârfuri de munte, Orașul nostru e trist, zidurile sunt îndoite și decolorate, Oamenii privesc
DCDinulescu Carmen-AlinaVersuri într-o carte
În depărtări, mai zboară câte-un nor Și eu te văd, iubite, la fereastră, Afară-i un înfloritor decor, Cândva, aceasta era lumea noastră. Dar s-a sfârșit demult iubirea care, Ni-l aducea
DCDinulescu Carmen-AlinaTurtă dulce
Casele de turtă dulce își înalță coșurile către cer printre ele, un înger cântă la nai un înger de ciocolată o albină din caramel pe o floare din zahăr. Ce e cu atâta dulce! Copiii mor
DCDinulescu Carmen-AlinaMi-e teamă că o să te uit
Mi-e teamă că o să te uit Și liliacul nu va mai înflori, Nici florile de măr Nu vor mai râde deasupra porții, Dumnezeu cel atotputernic, Va dispărea în neant, Nu o să mai pot iubi cu
DCDinulescu Carmen-AlinaCând m-am născut
Când m-am născut eu, Cerul se lupta cu Pământul, Îngerii zburau prin cercuri de foc, Eu pluteam pe ape... Lasă fluturii să zboare, că sunt efemeri Și, dacă vrei să-ți povestesc, Vino, mai
DCDinulescu Carmen-AlinaLacul
Luna blândă se rostogolește încet în lacul plin de nuferi, Pasul lasă urme în nisipul umed, Vara trece odată cu vântul prin clepsidra aprinsă, Care luminează ca o lampă viața mea plină de
DCDinulescu Carmen-AlinaNorii
Când norii se ciocnesc Visele se transformă în păsări Care zboară Iau în mână un fulger Și îl arunc înspre tine Te ferești și nu te atinge Îl prinde un pescăruș în cioc Și îl duce
DCDinulescu Carmen-AlinaTimpul albastru
Timpul albastru se scurge încet dintr-o clepsidră afurisită, Pe cerul bleu zboară o pasăre cu o aripă rănită, Norii albi se plimbă și uneori se îmbrățișează prea tare, În mintea mea sunt doar
DCDinulescu Carmen-AlinaAlbă ca Zăpada
Albă ca Zăpada, nopțile fără stele Îți plac cel mai mult Atunci te simți liberă Nu te mai atinge niciun suflet străin Trupul tău, un labirint de iluzii Pe buze, cuvinte nespuse Mângâiată
DCDinulescu Carmen-AlinaSecunde reci
Când încercam să scutur florile de măr O voce răgușită mă striga de departe Fugeam mâncând pământul pe Calea Lactee Strângându-mi în mână destinul decorat cu vocale Sentimentele mele pluteau
DCDinulescu Carmen-AlinaNumele meu este lumină
Numele meu este lumină Vin din alte anotimpuri Unde există brazi care poartă pe ramuri îngeri Cerul e violet și cade zăpada De parcă ar fi confetti Pământul e amorțit Plin de pânze de
DCDinulescu Carmen-AlinaÎngeri cu aripi portocalii
Îngerii cu aripile portocalii ca răsăritul Cântau reflectându-se în oglinda lacului Aveau ochii albaștri ca diminețile de primăvară efemere Rochiile lor albe erau pline de fluturi albi Pe cap
DCDinulescu Carmen-Alina