Poezie
Poezie tristă
1 min lectură·
Mediu
Ai dispărut în mâlul uitării
Și s-a spart în cioburi griul cerului,
Cuvintele rostite și nerostite
Au devenit ziduri negre între noi,
Cred că ar trebui să îngrop iubirea într-o carte
Înainte să mă retrag în munții tăcerii,
Or să mă însoțească păianjenii vagabonzi
O bucată de drum.
Pe pâinea caldă scoasă din cuptor
E praful gros de două degete,
Din ochii mei cețoşi cad lacrimi
Ca niște iluzii pe sfoara timpului.
Cândva tu ai alergat în fața ferestrei
Și mi-ai făcut semn să tac,
Umbrele plopilor erau negre pe sufletul meu,
Franjuri de nisip îmi curgeau din ochi,
Apoi m-au înconjurat șerpii zile de-a rândul
Abia puteam să respir sub greutatea melancoliei
Și Pământul se pregătea să cadă în gol.
Cum se numește o poezie plină de întuneric,
Te-am întrebat,
Se numește iubire transformată în ură,
Ai răspuns.
1190
1
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Dinulescu Carmen-Alina. “Poezie tristă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinulescu-carmen-alina/poezie/14201274/poezie-tristaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAOAOttilia Ardeleanu✓Carmen-Alina, am citit câteva din textele tale. Unele mi-au plăcut în sensul că au ideatică și metaforă și simțire, adică se apropie bine de poezie. Am ales să îți scriu sub acest text, în care tristețea ta caută poezia pentru liniștire, pentru împăcare. Cuvintele, iată, au rostul lor și cu ele lovim sau mângâiem. Cred că ai har și trebuie să beneficiezi de acest fapt. Îți doresc succes!
0