Dinulescu Carmen-Alina

Mă doare iluzia iubirii promise, am fost o regină prinsă în capcana unor vise, înconjurată de castele cu ziduri scăldate în soare și am crezut eronat că iubirea e desprinsă din cerul senin și că

Vreau să-ți scriu câteva versuri despre zilele-n culori, Zilele pline de soare, cer senin și multe flori, Vreau să-ți scriu despre iubire, despre mine, despre noi, Despre zâmbetul tău tandru și

Valurile mării sunt albastre și triste, Vine o primăvară obosită și rece, Eu credeam că iubirea, trebuie să existe, Tu spuneai, doar, că timpul ne trece. Îți citeam poezii, corectate în grabă, Cu

Am înregistrat ecoul gândului tău rebel, Când zbura printre fulgii de nea cenușii Și l-am închis În inima mea, între ziduri, Într-o închisoare pe viață, De atunci inima mea plânge

Azi existăm tu și eu, Pe un colț de curcubeu Și un felinar aprins Ne-arată calea prin vis. Timpul trece și-i bizar, Dragostea n-are hotar, Soarele iarăși răsare Din albastra noastră

Nu pot să te descriu în rime, Nici în cuvinte-culori, Dimineața, când te trezești în zori, Nu pot să te pictez în culori optimiste, Sau să te port în zbor Pe aripa unui înger, Pe un nor,

Iubirea e un joc de cărți, Un cântec de vioară, Un surâs rebel în ceas de seară, O căutare inutilă A raiului mult visat, Impregnat cu emoții, Parfumuri otrăvite Și fericiri false. Iubirea e o

Timpul incomensurabil e pentru noi doar un val în eter, o clipire din gene, o mirare. Tu când ești absent plutești prin amintiri, pe semne de întrebare, alergi de parcă ar veni sfârșitul lumii

Îmi umplu pumnii cu roua de pe flori Și îmi stropesc fața, pleoapele, Vreau să simt răsăritul, Cum se scurge printre gene, pe buze, Soarele se dezlipește din noapte Și ne resuscitează pentru o nouă

Nu pot să te iubesc, În acest Univers colorat și abstract, Pământul se învârtește prea repede, Cerul e prea înalt, Visurile sunt de neatins Și fericirea e o minciună, Nici iarna nu mai e

Ești vinovat că timpul trece iute, că iubirea e creată din apusuri ireale, nemaivăzute, că toamna frunzele sunt efemere, că ochii tăi ascund atâtea secrete și mistere. Ești vinovat că e soare și

Tu nu știai că eu exist, Dar, eu știam și când respiri, Te urmăream cu pasul trist Credeam mereu în amăgiri. Speram că tu îmi ești destin Și că mereu se împlinește, Tot ce visăm c-o să

Repara-mi inima, nu-mi cere să vorbesc, O să răspund și azi cu-același te iubesc, În fiecare zi clădește-mi un castel Ca-n fiecare seară să te-alung din el. Oprește timpu' acesta care trece

Am crescut ca printre file, Doi copii visând la stele Și citind despre iubire, Zilele-au trecut și ele. Ne jucam mereu cu zmeii, Ce îi înălțam spre nori, Visam că vorbeam cu zeii, Trăiam viața în

Ce frumoasă ești, iubito, când întinzi mâinile tale, Ca o floarea soarelui, spre iubitul, mândru soare Și îți împletești cunună din a razelor tristețe, Ca să fii neegalată în trăiri și-n

Mi-e sufletul o nesfârșită toamnă, În iriși frunze galbene-mi sclipesc, Mă-mbracă răsăritul, ca pe-o doamnă, În strălucirea astrului ceresc. Și bate vântul iar pe la ferestre, Când seara vine, mie

Toamna se numără frunzele, Iarna se numără fulgii de nea, Eu îmi număr suspinele, Inima își numără bătăile, Tic-tac, tic-tac, Ceasul numără secundele Care trec fără tine... Eu mai rup o filă din

Pe tabla de șah, Iubirea așează fiecare pion, Tu - regele negru din visul meu, Eu - o regină albă, condamnată să sufăr mereu. Pionul curajos pornește războiul Și caii aleargă cu coama în

Unde te duci, vară, cu galbeni cercei Și îmi iei din curte floarea de la tei? Unde plecați păsări, grăbite, în zbor, Unde ești tu soare, mândru, visător? Unde alergi frunză, pe cărări de vis, Să ne

Covorul de frunze, mirare de toamnă, Se așterne sub pantofii de doamnă, Copacii aplecă, iar, crengi la pământ Ca să-ți audă glasul timid, oftând. Cerul se îmbracă în roșu aprins, Să se oglindească

Nisipul sclipește în rozul aprins, E un început de vară fierbinte, Apa mării, albastră și cuminte, Mă strigă mereu, o aud ca prin vis. Te rătăcești într-un semn de-ntrebare, În timp ce valurile

Azi văd întâiul răsărit, iubite, E prima zi în care înfloresc, Am dezbrăcat și hainele cernite Și în culori de vis mă învelesc. "Azi" n-are dată și nu are nume Și nici în calendare nu există. E