Poezie

Captivi

1 min lectură·18 ianuarie 2023

Mediu

Îmi umplu pumnii cu roua de pe flori

Și îmi stropesc fața, pleoapele,

Vreau să simt răsăritul,

Cum se scurge printre gene, pe buze,

Soarele se dezlipește din noapte

Și ne resuscitează pentru o nouă zi.

Tu, sufletul meu pereche,

Ești în privirea mea un fluture gri,

Vrei să zbori liber către nicăieri.

Hai să pornim către ziua de mâine,

Eu desenez harta iubirii,

Ca să nu ne rătăcim în fericiri imaginare.

Ia-mă de mână și să evadăm

Pe un drum cu sentimente neclare!

Norocul ne va însoți

Chiar și în deșertul pustiu,

Iubirea e reîntoarcerea la emoții,

Sărutul tău e viu,

Glasul tău e cântec și ispită,

Suntem captivi, fără șansă de scăpare,

În lumea în care dragostea nu moare.

Hai să alergăm desculți,

Tu, sărută-mi buzele care te cheamă,

Să ne scăldăm în razele de soare

Și în ploaia norilor de aramă!

00791

Dinulescu Carmen-Alina. “Captivi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinulescu-carmen-alina/poezie/14166843/captivi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.