Poezie

Faguri de miere

1 min lectură·19 aprilie 2023

Mediu

Palmele tale timide

mângâie un fluture

care nu vrea să mai zboare,

e atât de multă lumină rece

și noi, totuși, ne topim dezbrăcați

de orice culoare,

lângă noi stă un înger

alungat din Raiul lui Dumnezeu,

respirăm în tandem: îngerul, tu și eu.

Anii se transformă pe rând în secole

și în clipe efemere,

un sărut ne amintește că noi încă visăm

răsăritul cu o absurdă plăcere,

undeva, departe,

o amintire exilată tremură și tace,

se aude o chitară plângând

și un chitarist vrea mereu s-o împace.

Din când în când,

câte o rază timidă de soare atinge cerul

și ne zâmbește cu subînțeles,

desenând Paradisul, ca pe o cetate

în care noi nu mai avem acces,

se face târziu și fagurii de miere

se transformă în cuvinte care dor,

să strângem literele într-o carte,

împreună cu toți fluturii

care au fobie de zbor.

00653

Dinulescu Carmen-Alina. “Faguri de miere .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinulescu-carmen-alina/poezie/14169739/faguri-de-miere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.