Poezie
umbră
1 min lectură·
Mediu
diafan
mătasea rochiei îmi îmbrățișează tălpile goale
dansez pe vârfuri, cu mâinile ridicate în sus
părul îmi curge cascade pe spate
aștept să te pot îmbrățișa
și văd umbra ta…
se scurge pe perete
te îmbrățișez și mă lipesc de zidul rece
îmi strivești sânii cu apăsarea pieptului tău.
însă luna e chemată la vals de un nor
și-mi dispare lumina
nu te mai văd
îmbrățișez un perete gol
răsună refrenul pus pe repeat
mi-e dor… mi-e dor… mi-e dor…
când îmi las chipul în jos a deznădejde
mâna ta îmi mângâie umărul
și-mi spui
te ador
dansez din nou
și-ți văd chipul cum zâmbește ușor
0013
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Constantin. “umbră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-constantin/poezie/14203157/umbraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.