Poezie
arsură
1 min lectură·
Mediu
stăteam întinsă pe spate
într-un lan plin de maci
cu simțurile ascuțite la maxim
priveam cerul și-mi imaginam forme în nori
inimi, copii, un căluț de mare
am râs…
eram liberă, liniștită, fără griji
aveam timp.
deodată, din neant
m-a împresurat subtil
și m-a prins fără de veste
o rază mai curioasă
îndrăzneață
strălucindă
parcă prinsă în oglinda
ochilor tăi.
din ei a evadat căutându-mă
și m-a atacat
mi-a înroșit pielea și m-a ars răbdătoare
……..………………………………
am suferit durerea,
dar apoi plăcerea m-a întâlnit
și căldura s-a risipit în mine.
raza de soare timidă
translucidă
a crescut
m-a mângâiat
și m-a aruncat în cer
ca un cerc crescut din ape
mai încet și mai aproape.
și-mi aprinde calea toată
de atunci
de prima dată
și mă duce mai departe.
0112
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Constantin. “arsură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-constantin/poezie/14203186/arsuraComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMDMDoru Mihail✓Ecouri de Nichita, de Coșbuc plus alții care mi-au mai trecut prin minte citind acest poem. Foarte simpatică traiectoria fasciculului mult prea obraznic, care până la urmă pare că a făcut bine ce a făcut
0