Poezie
Femeia care nu înflorește la comandă
2 min lectură·
Mediu
nu m-am născut pom
și totuși toți mă privesc
de parcă ar trebui să înfloresc la comandă
îmi caut ramurile în palme
și găsesc doar linii scurte
care nu știu să ducă mai departe nimic
„ai să regreți”
se spune cu voce moale
ca o binecuvântare spusă printre dinți
și în spatele zâmbetelor
aud cum cad verdictele
ca sâmburii lovind farfuria
ce folos are
o femeie care nu lasă urme vii?
ce rost are respirația ei
dacă nu continuă aerul în alt piept?
mă pipăi pe dinăuntru
ca pe un fruct suspect
mă întorc, mă apăr, mă descompun
în judecăți pe care nimeni nu le-ar rosti
la fel de crud
cum le rostesc eu
și totuși
nu e gol aici
ci o cameră în care liniștea stă în picioare
și nu cere nimic
dar lumea bate în pereți
cu întrebări dulci
cu griji aranjate frumos
ca o masă pregătită pentru vină
și uneori
aproape cred
că am căzut prea departe
alteori însă
stau nemișcată în propriul meu trup
și ascult
cum viața există în mine
fără să se transforme în altcineva
și nu știu dacă e lipsă
sau o altă formă de a rămâne
dar știu sigur
că nu sunt mai puțin vie
doar pentru că nu mă multiplic
în ochii altora
2123
2
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jolanda Lászlò
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 212
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Jolanda Lászlò. “Femeia care nu înflorește la comandă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-laszlo/poezie/14202914/femeia-care-nu-infloreste-la-comandaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Recomand spre lectură!