Calotescu Tudor Gheorghe

calea de mijloc e doar o frânghie subţire pe care unii filozofi danseazã step pe când sãrmanii o petrec în jurul gâtului doar doar vor atârna mai drept în bãtaia gândurilor în mângâierea

de aceea s-a pitit atât de adânc undeva prin suflet sau mai ştiu eu pe unde uneori aş bãnui cã este în inimã şi tot tremurã pe acolo într-un colţ umed cumva mutã scâncind ciudat cum miaunã uneori

de aceea s-a pitit atât de adânc undeva prin suflet sau mai ştiu eu pe unde uneori aş bãnui cã este în inimã şi tot tremurã pe acolo într-un colţ umed cumva mutã scâncind ciudat cum miaunã uneori

oricum cuvintele doar amplificã prãpastia precum un ecou învârtit pe un zbor de erete dar oricât ai crede în legi eterne şi teoreme îndoielnice într-o zi vei plânge timpul petrecut în faţa unei

îmi zburdã prin inimã nebunia lui se încadreazã perfect în concretul meu morile de vânt încã mã dor

poate reuşesc sã-mi cumpãr o pâine şi un colţ de chilie unde sã-mi atârn fericirea ca pe o promisiune de mai bine orbul cerşeşte o clipã de luminã îi ofer o parte din zâmbet uitat prin

îl bãnuiesc și pe Dumnezeu de poezie însă vã pot mãrturisi doar cum e atunci când vrei sã ai lumea ta și devii obligatoriu eretic așa că vã povestesc

doar ceva întrebãri cumva inutile așa că nu mã-mai ntreb de ce e ca şi când aș cãuta o scuzã sã nu iubesc pentru cã ştiu cã asta ar putea sã doarã de fapt viaţa doare şi se vindecã prin

iar zãrile se cutremurã ca şi cum un dement frumos scãpat de realitate dintr-o divinã eroare loveşte timpanul cu un baros de potcovar cum bat uneori fluturii aerul ritmat înainte de

dincolo de toate visele risipite iar morişca asta la care macin orizontul pentru cafeaua de dimineaţã este în grevă la naiba cu lupii de mare şi cu magelan şi cu tot ce este rotund şi

sentimentul de cavaler rătăcitor îmi zburdă prin inimă nebunia lui se încadrează perfect în concretul meu

de fapt nu mã sufocã strãzile înţepenite nici semafoarele parcã mai mereu pe roşu cum orice barierã coborâtã pare doar o întâmplare nici nu mai ştiu dacã nefericitã nu port prin inimã

cu dureri sub frunte cu iluzii la inimã cum sã-i fac portretul seamãnã cu un sinucigaş îl zgândãr sub pleoape îi deschid privirea spre o floare unde fluturii îşi dansează culorile încerc

când îmi era teamã de viață mã ascundeam în lanul de in din faţa blocului meu cu faţa întoarsã spre cer numãram macii din doi în doi şi-mi îngropam degetele în arãtura reavãnã de fapt

nu mai vezi schelele nici oasele rupte nici inimile zdrobite pentru ca acest mirific spectacol sã fie iar toate aceste scene oricât de improvizate ar fi cumva la limita siguranţei aratã

nu mai caut vârfurile de unde sã vãd totul ca în palmã nu mai clãdesc aiurea baricade sunt pregãtit sã întâmpin toate dezastrele ca pe un destin gata desenat ca pe o cãrare fãrã

privesc spre noapte printre frunze-ngãlbenite de arţar nehotărâte dacă să cadă sau poate mult prea atașate să își mai dorească zborul doar felinarul acesta tomnatec îmi zãreşte

singura teamã pentru necunoscutul acesta inevitabil în afarã viermilor şi a întunericului ar fi lipsa visului aşa cã mã întind sã visez cât mai sunt viu cât încã mai am puterea de a-mi

chiar am un întreg univers pe tavan mai ales atunci când rãvãşesc oile albastre ca pe un caier de galaxii apoi mã tot întreb cum doamne-iartã-mã sã le botez cã nu-mi ajung numerele iar cu

rãmân aici şi iubesc nu mã arunc în iad nicio durere nu poate vindeca fericirea de instabilitate nicio cruce de cer nu mã vindecã de pãmânt cum nicio colivie nu poate închide

când alergam ca un zăpăcit pe coama dealului să prind de roate carul mic să-i pun piedică cu un lanț din tulpini de păpădie cum am văzut că punea bunicul la carul cu boii crescuți de

promoțiile nu mai contenesc oferte peste oferte miliarde de cereri un singur gând al proprietății de atâta nevoie de cash nu se mai retează copacii cu drujba ci se smulg cu totul din

când viaţa e plinã de gãuri negre prin care ne strecurãm temerile bolnave spre cine ştie care bãnuialã de lume paralelã cãutând aiurea sensuri înalte pentru sex şi plãcerea de a ne ghiftui sau