parcã în ciuda apocalipticelor calendare

soarele e tot acolo

repetã invariabil zorii

precum orice altã stea

impasibilã

îşi vede de hidrogenul ei

oricum nu s-a despicat cerul

nici mãcar pãmântul

doar inima mea bate un pic mai tare

oricum nu stia prea bine ritmul

batea şi ea dupã ureche

în spatele ochilor

lãutãreşte

acel fel de je ne regrete rien

cântat prin toţi porii

între douã trãiri şi o normã de conduitã civicã

rãstignesc visele în crampoane ruginite

bãtute cu voluptate prin fiecare aripã îndrãzneaţã

prin fiecare iris care se deschide înãuntru

împotriva ordinii

chiar dacã aş vrea sã ningã vara

iar prin iarnã sã desenez pomii

aşa cum îmi cântã fluturii

chiar dacã soarele e la fel de impasibil la zbaterile mele

nu înseamnã cã într-o zi nu voi reuşi

Comentarii (1)