Sari la conținutul principal
Poezie.ro

când nu mai ai nimic în inimã

poţi rãsturna cornul abundenţei şi nu vei gãsi vindecare te va roade nimicul cum rod cariile un stejar iar sufletul va atârna jalnic precum o cârpã neagrã pe un cap de voievod mazilit ori mai

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

mã simt nãscut într-o poianã

dintr-un fir de iarbã repetat cu disperare cã doar aşa se nasc câmpiile în aşteptarea florilor care sã cheme fluturii la tãvãlit de curcubeu prin ploi calde lãsat cu ombilicul netãiat strâns legat

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

stelele par stropi de ploaie

pe o imensã pânzã de paianjen îmi întind ochii spre dincolo nu caut niciun detaliu nu-mi aduc gândirea sprijin las sufletul liber atât cât sã nu-mi dãuneze grav nu dau gãuri în univers respir ca

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

poezia se scrie dimineaţa

când îmi zâmbesc din oglindã fericit cã încã nu m-a luat necuratul apoi sar corda ca un apucat joc un pic de şotron între etaje cât sã-mi agit cuvintele ponosite înainte de a le aşeza pe un abur

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

nu-l poţi închide pe Dumnezeu în cupole aurite

nu ai cum El va fugi de teamã cã îl veţi rãstigni iar din prea mult orgoliu din prea multã mãreţie din nevoia de artefacte precum cine sã mai ştie ce moaşte ori giulgiuri fãcãtoare de minuni cât

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

te iubesc de mã dor norii

dar şi toate pãdurile înmugurite te iubesc de fiecare datã altfel şi mã tot nasc dupã fiecare îngheţ drastic precum ghioceii ....................... în groapa marianelor dacã oceanul ar dispărea

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
4

e bine sã ai gijã ce promiţi

bineînţeles cã ar fi necesarã o instruire înainte de a te risipi în cãutare cred iubito dar nu mai promit nimic cred cã o parte din tine e aici în aceste cuvinte şi în frunzele ce-mi zboarã prin

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

cel mai mare blestem al omului

ce nu este disperarea de a fi fericit ci mãsura cu care încercãm sã o mãsurãm ca nişte tâmpiţi obsedaţi de cuantumuri delimitãri şi tot soiul de clasamente sterpe precum cel mai cel din cel mai

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

defectez ca om vizavi de absolut

precum un fluture în faţa unui lan nesfârşit cu maci şi desfac aerul în clipe cât universul sã-şi caute dovezi cã nu e vis cã nu e plãsmuire cã nu e infinit degeaba e aşa caraghios sã fii

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
1

filmul vieții este în două nuanțe

precum într-o peliculă fantastică dinaintea sunetului ceva asemănător cu un vis mut fără culoare între întuneric și speranța luminii care rulează direct pe retină primesc înapoi toată iubirea dar și

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

alerg prin visul meu ca dupã o nãlucã

mã scol transpirat şi înecat în tãceri de parcã am dormit cu moartea caut un pic de soare în fereastra inimii în fapt o cale sã-mi pãstrez dimineţile şi bucuria aceea de a cãlca pe valuri ca pe o

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

câte dorinţe nesãtule pot avea

sã tot cadă stele sã cadã tot cerul peste toate culmile culmea culmilor e tot o nesãtulã poftã de-a mea şi infinitul şi și și de ce sã nu cadã şi el ce ar putea avea împotriva vrerii mele nici

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

într-o zi când nu va mai fi zi

din noapte vom înţelege tãcerea ca unic blestem sau o ultimã binecuvântare în mulţimea noastrã inutilã de grai vorbim atât de mult încât nu mai aude nimeni

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

un pãianjen ţese raze sub felinarul meu

parcã din ce în ce mai galben ca şi cum l-ar prinde toamna obosit iar nebunii ãştia de greieri cântã de parcã ar avea conturile pline copiii râd şi rostogolesc viaţa spre vârf adolescenţii pun de-o

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

între două sirene imposibile

ca un anunț că se mai și moare din când în când asfaltul miroase a ploaie traversez pe verde pragul dintre zile golesc buzunarele într-un birt de cartier cu patimă cu păcat desfac gândurile în

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
1

delfinii sunt poeţii care ne recitã Atlantida

din adânc în mai adânc ne șoptesc povești comprimate precum terra la poli ca sã nu lezeze cerul cu perfecţiunea zborului delfinii au ales oceanul acolo unde plutirea lor mãiastrã seamãnã cu versul

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

nu mai cãutaţi aiurea un sens vieţii

aşteptând momente potrivite pentru vieţuit sau mai degrabă ascunzându-vã în spatele iluziei ca dupã o perdea transparentã cu speranţa cã veţi surprinde fericirea într-o ipostazã perfectã numai

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

pe o limbã de cameleon

un fluture cât o supernovã face un ultim salt spre întuneric oricum ziua supernovele ca şi toate stelele se ascund cel mai bine numai soarele face pe deşteptul când pe o limbã de clopot un suflet

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

sentimentul apei împãrţitã în douã

de un caiac verde pe deasupra unui oraş scufundat (care fãrã o cãmaşã de in ar putea fi fericirea) botezat la masculin doar aşa ca sã poatã despãrţi raiul de iad într-o zi de sâmbãtã este ca şi

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

mie îmi plăcea să dansez cu buburuzele valsul bucuriei

pe când acum mă simt bunicul pământului deși știu că sunt doar un puști uitat într-o lume mult prea mare pentru el de unde tot mai cânt stelelor cu patima unui greier care se închină bobului de

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
2

cine sã ţinã în frâu un popor fericit

când drumul spre ţara minunilor nu are finanţare iar strategiile guvernamentale nu se ocupã mai deloc cu miracolul înfloririi ce nevoie ce viaţã ce sã facem cu atâta bine când fericirea de a avea

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

locuiesc între douã gãri uitate de tren

pe un câmp paralel cu cerul din când în când sau aiurea cum o şinã petrece o alta într-o inutilã cãutare nu rãtãcesc e chiar domiciliul meu cumva fãrã adresã pentru că nu ştiu exact unde pe care

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
2

la colț pe un covor de coji de nucă

cu mâinile umflate de alintul riglei desenez grafice despre cum se poate da colțul fericit pentru că după o viață ca poet până și moartea pare o metaforă privesc adâncul cunoașterii ca pe o

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
0

ce nu cuprind nu mã încape dar totuşi mã intersecteazã într-un punct pe care îl numim moarte

oricum acest univers nu a fost zidit de meşterul manole poate cã între douã foste lumi într-un anume fel paralele ar fi recurs la trocul cu sufletul de femeie ar fi putut sã o zideascã pe lylith sau

@calotescu-tudor-gheorgheTCTudor Gheorghe Calotescu
0
1
24 din 577 poezii incarcate