impactul unui fulg de pasãre mãiastrã
zburând de nebun cu viteza luminii ar face arşice orice amãrâtã de stea iar eu privesc ca un tâmpit cerul nopţii convins cã stelele se învârt aiurea din vina mea pentru cã stau într-un punct fix pe
CGCalotescu Tudor Gheorghesunt cavalerul nimicului
chiar nu am nimic eroic de povestit lumii sunt banalul banalitãţii un fel de soldat care sapã tranşee în calea avioanelor desfac de sens ornicul rãsucesc secunda o întorc de o mie de ori în o mie
CGCalotescu Tudor Gheorgheîntre douã hãuri destul de abstracte
calea de mijloc e doar o frânghie subţire pe care unii filozofi danseazã step pe când sãrmanii o petrec în jurul gâtului doar doar vor atârna mai drept în bãtaia gândurilor în mângâierea
CGCalotescu Tudor Gheorghecopilãria mea nu a avut vreme sã copilãreascã
de aceea s-a pitit atât de adânc undeva prin suflet sau mai ştiu eu pe unde uneori aş bãnui cã este în inimã şi tot tremurã pe acolo într-un colţ umed cumva mutã scâncind ciudat cum miaunã uneori
CGCalotescu Tudor Gheorghecopilãria mea nu a avut vreme sã copilãreascã
de aceea s-a pitit atât de adânc undeva prin suflet sau mai ştiu eu pe unde uneori aş bãnui cã este în inimã şi tot tremurã pe acolo într-un colţ umed cumva mutã scâncind ciudat cum miaunã uneori
CGCalotescu Tudor Gheorghee firesc sã te adânceşti în tãcere
oricum cuvintele doar amplificã prãpastia precum un ecou învârtit pe un zbor de erete dar oricât ai crede în legi eterne şi teoreme îndoielnice într-o zi vei plânge timpul petrecut în faţa unei
CGCalotescu Tudor Gheorghesentimentul cavalerului rãtãcitor
îmi zburdã prin inimã nebunia lui se încadreazã perfect în concretul meu morile de vânt încã mã dor
CGCalotescu Tudor Gheorghela amanet te duc iubire
poate reuşesc sã-mi cumpãr o pâine şi un colţ de chilie unde sã-mi atârn fericirea ca pe o promisiune de mai bine orbul cerşeşte o clipã de luminã îi ofer o parte din zâmbet uitat prin
CGCalotescu Tudor Gheorghecumva pierdut în propria creație
îl bãnuiesc și pe Dumnezeu de poezie însă vã pot mãrturisi doar cum e atunci când vrei sã ai lumea ta și devii obligatoriu eretic așa că vã povestesc
CGCalotescu Tudor Gheorghenu am răspunsuri la iubire
doar ceva întrebãri cumva inutile așa că nu mã-mai ntreb de ce e ca şi când aș cãuta o scuzã sã nu iubesc pentru cã ştiu cã asta ar putea sã doarã de fapt viaţa doare şi se vindecã prin
CGCalotescu Tudor Gheorghecâteodatã ciupesc ca un bãdãran rãsãritul
iar zãrile se cutremurã ca şi cum un dement frumos scãpat de realitate dintr-o divinã eroare loveşte timpanul cu un baros de potcovar cum bat uneori fluturii aerul ritmat înainte de
CGCalotescu Tudor Gheorgheîn final era vorba doar de moby dick
dincolo de toate visele risipite iar morişca asta la care macin orizontul pentru cafeaua de dimineaţã este în grevă la naiba cu lupii de mare şi cu magelan şi cu tot ce este rotund şi
CGCalotescu Tudor Gheorghemorile de vânt încă mă dor
sentimentul de cavaler rătăcitor îmi zburdă prin inimă nebunia lui se încadrează perfect în concretul meu
CGCalotescu Tudor Gheorghenu port prin mine ambuteiaje solemne
de fapt nu mã sufocã strãzile înţepenite nici semafoarele parcã mai mereu pe roşu cum orice barierã coborâtã pare doar o întâmplare nici nu mai ştiu dacã nefericitã nu port prin inimã
CGCalotescu Tudor Gheorghepoetul e un biet om
cu dureri sub frunte cu iluzii la inimã cum sã-i fac portretul seamãnã cu un sinucigaş îl zgândãr sub pleoape îi deschid privirea spre o floare unde fluturii îşi dansează culorile încerc
CGCalotescu Tudor Gheorgheo floare de in drept loc geometric al tuturor posibilitãţilor
când îmi era teamã de viață mã ascundeam în lanul de in din faţa blocului meu cu faţa întoarsã spre cer numãram macii din doi în doi şi-mi îngropam degetele în arãtura reavãnã de fapt
CGCalotescu Tudor Gheorgheatunci când priveşti vrãjit lumea
nu mai vezi schelele nici oasele rupte nici inimile zdrobite pentru ca acest mirific spectacol sã fie iar toate aceste scene oricât de improvizate ar fi cumva la limita siguranţei aratã
CGCalotescu Tudor Gheorghenu mai vreau sã obosesc privind lumea la microscop
nu mai caut vârfurile de unde sã vãd totul ca în palmã nu mai clãdesc aiurea baricade sunt pregãtit sã întâmpin toate dezastrele ca pe un destin gata desenat ca pe o cãrare fãrã
CGCalotescu Tudor Gheorghevântul plimbă stelele
privesc spre noapte printre frunze-ngãlbenite de arţar nehotărâte dacă să cadă sau poate mult prea atașate să își mai dorească zborul doar felinarul acesta tomnatec îmi zãreşte
CGCalotescu Tudor Gheorghee timpul pentru o stacanã de cucutã
oricum prin inima mea curge ceva asemãnãtor nici urmã de sânge nimic cald oricât mi-aş întinde trupul pe o stâncã arşiţa nu-mi pãtrunde sloiul necunoaşterii prin bunãtatea acestei lumi
CGCalotescu Tudor Gheorghenu de moarte îmi este frică
singura teamã pentru necunoscutul acesta inevitabil în afarã viermilor şi a întunericului ar fi lipsa visului aşa cã mã întind sã visez cât mai sunt viu cât încã mai am puterea de a-mi
CGCalotescu Tudor Gheorghedin pat pot vedea pânã şi big bangul
chiar am un întreg univers pe tavan mai ales atunci când rãvãşesc oile albastre ca pe un caier de galaxii apoi mã tot întreb cum doamne-iartã-mã sã le botez cã nu-mi ajung numerele iar cu
CGCalotescu Tudor Gheorghedin iubire se moare trãind
rãmân aici şi iubesc nu mã arunc în iad nicio durere nu poate vindeca fericirea de instabilitate nicio cruce de cer nu mã vindecã de pãmânt cum nicio colivie nu poate închide
CGCalotescu Tudor Gheorghecred că am înghițit o stea
când alergam ca un zăpăcit pe coama dealului să prind de roate carul mic să-i pun piedică cu un lanț din tulpini de păpădie cum am văzut că punea bunicul la carul cu boii crescuți de
CGCalotescu Tudor Gheorghe