cântă-mi
să te simt să te ascult să te transform în vers cântă-mi iubirea ta va fi şlagărul meu
TCTudor Gheorghe Calotescuun pic reavãn de brazda întoarsã
între a fi şi a nu fi din negurã apar în luminã mã duc din pãmânt rãsucit mã nasc în spirala universului mã pierd nesãtul de formã cu dorinţa de veşnicie conştient de clipã de frumosul trecãtor un
TCTudor Gheorghe Calotescucând vei înţelege nimicul ca alternativã
(cu siguranţã e doar o chestiune de timp) o sã plângi atunci puţin cât sã umezeşti un colţişor de ştergar nici prea alb nici prea apretat cu lacrimi mai amare decât marea din nefericire liniştea nu
TCTudor Gheorghe Calotescupotera este întotdeauna un personaj colectiv
doar sunt bugetari nici judecãtorii nu sunt vedete decât atunci când bagã îngerii la zdup ce sã mai vorbim despre seviciile secrete sunt aşa de secrete încât agenţii lor încep cu trei de zero ca
TCTudor Gheorghe Calotescutoamna eu mã retrag într-un mugur
doar sunt fanul primãverii toamnele îmi furã verdele totuşi dar aduc vinul şi merele roşiiiiiiiii cât mai roşiiiiii iarna face aceiaşi minune cu obrajii şi transformã ploile în stele dar eu rãmân
TCTudor Gheorghe Calotescunu existã victorii
doar o sumã de înfrângeri amânate cum nu poate fi nesfârşire ci doar imensitãţi aiurea de care mã tem angoase din care rãsucesc cuvinte un alt fel de a clãdi întrebarea care nu-şi cautã deloc
TCTudor Gheorghe Calotescucumva eliberat de betoane
privesc spre munţii bucovinei şi îmi cresc lacrimi de iarbã ca şi cum fericirea s-ar lãsa pãscutã de vaci sfinte aici lângã ouşor mã simt ca un brad izolat într-o pãşune care sparge cerul cu miile
TCTudor Gheorghe Calotescunumai moarte sã nu fii
bãnuitã de viclenie şi nemiloasã sã fi desenatã de poeţi hidoasã ca un cosaş de vieţi cu bãtãturi de vreme tu faci cãrare veşniciei şi te alegi doar cu blesteme în clipa morţii cum bine spui
TCTudor Gheorghe Calotescumersul e o altã stare de agregare a zborului
pe vârfuri merg sã nu tulbur zarea în care ochii se ascund de atâta nemãrginire toţi oamenii de zãpadã ştiu asta şi mugurii când se înalţã în floare pe vârfuri merg sã nu strivesc oceanul în care
TCTudor Gheorghe Calotescudintr-o cupã de şampanie se priveşte mai bine viaţa
cu tot amarul cu tot amnarul cu pânza penelopei din vârful domului de la hiroshima la ceas de moarte vã împart viaţa ca pe o bomboanã cu lichior de roze din când în când câte un veac de risipit pe
TCTudor Gheorghe Calotescudumnezeu nu e solutia
nici nu cred ca si-ar fi dorit asta dacă a creat nebunia asta de lume (cumva prea piticã cumva prea orgolioasã ca sã se simtã precum o stea muritã în sine) şi-a fãcut program de reclamaţii chiar şi
TCTudor Gheorghe Calotescudintr-o profundã nesimţire
printr-un impuls de iubire se nasc lumile în toate dimeniunile asemenea dupã fiecare rostire o nouã rostire ca un perpetuum mobile pornit direct din haos prin sine prin şlefuiri succesive fãrã
TCTudor Gheorghe Calotescuîntr-o lume oglindã
cu forme perfecte o sã torn inima într-un cub sã fie de sticlã cristalul e prea sofisticat şi oricum nu o folosesc la şampanie beau doar amar şi lumea da toatã lumea sã fie logicã sã nu mã pot
TCTudor Gheorghe Calotescusunt nemuritor
strig asta cerului şoptesc şi lunii vestea sã crape în rotirea ei supusã vremelniciei sunt nemuritor precum punctul din jurul cãruia se deseneazã infinitul hei infinitule tu eşti nemãrginit pentru
TCTudor Gheorghe Calotescusuntem proprii noştri cotropitori
stãm sub semnul mazilirii al peşchesului al tributului veşnic datorat unei înalte porţi sau unei înguste viziuni sociale suntem ce
TCTudor Gheorghe Calotesculumea nu e mai deloc locuitã
lumea nu e mai deloc locuitã cu toatã înghesuiala absurdã marile aglomeraţii urbane nu se pot numãra la capitolul locuire e prea mult bitum şi poate
TCTudor Gheorghe Calotescucând plouã spre cer cu picãturi de trifoi curcubeu
mã agãţ de o constantã care nu se mai vrea aşa constantã poate din plictisealã poate dintr-o gravã eroare sau pur şi simplu protesteazã eu stau şi mãsor aiurea cum atracţia gravitaţionalã cumva
TCTudor Gheorghe Calotescuelixirul fericirii este zeama de cucutã
poate şi cifra unu golgota cui ne-a lãsat de ales între nimic şi nimic şi doar un pic de cer sub o umbrelã cât sã-mi parã rãu de inocenţa pierdutã sub o lunã înşelãtor de plinã greierii cântã imnul
TCTudor Gheorghe Calotescuîntre douã naşteri un singur punct
sub el un gând nici mãcar perfect nici mãcar rotund oul ori pasãrea mãiastrã sau nu între douã arderi o cenuşã de aruncat în vânt sub aspre tãlpi o mângâiere spin destin de floare albã sub clar
TCTudor Gheorghe Calotescupoate în ţara minunilor ideal este normalul
şi eu caut minunea printre drepte infinite paralele cu imaginaţia perpendiculare pentru simetrie cu inefabilul precum iluziile în aşteptarea penelului sau gândul în aşteptarea cuvântului poate că
TCTudor Gheorghe Calotescutimpul e lumina de dincolo
unda pe care venim si plecãm am vãzut asta în clipa curcubeului rãsãrit între cele douã lumi timpul e mãsura iubirii
TCTudor Gheorghe Calotescula un cap de sfoară-i cerul
neîndemânaticã inima desface ultimul nod din prima sfoară ca pe nouă rânduri fără rând amestecate vise din ramuri încã verzi ori de prin frunzele uscate aşezate blând pe cărări duioase spre
TCTudor Gheorghe Calotescusentimentul cã privesc lumea ca un naufragiat
îl simt cel mai bine dimineaţa devreme când lumea asta imensã încã viseazã ori doar sforãie pãcãtos precum un cerber care nu ştie libertatea
TCTudor Gheorghe Calotescuvisele nu au timp
bãnuiam ceva altfel nu locuiam prin castelul copilãriei departe de valea plângerii într-o încercare disperatã de a uita durerea și oricum timpul nu e muritor altfel aş reuşi sã-l cuprind între douã
TCTudor Gheorghe Calotescu