Atelier Literar

un fluture cât o supernovã face un ultim salt spre întuneric oricum ziua supernovele ca şi toate stelele se ascund cel mai bine numai soarele face pe deşteptul când pe o limbã de clopot un suflet

E douăjdoi, iubito, fără greș, Lumina se ițește printre ceață, Coboară frunze roșii din cireș Și noaptea rece înspre dimineață.

am închis adevărul am lăsat doar mânia să măsoare distanțele orice gând este un ucigaș plătit care întârzie mereu nu te mai ruga la golul din palme acolo nu e mântuire e doar piele moartă lumea se

Iubito, s-ar putea să-ți doară ori, mai curând, să nu, deloc, Îți scriu privind, printre confuzii, la oamenii ce ies din bloc. Și sunt nimicul care scrie despre nimicul care sunt, îmi trec

poate că tu respiri prin trandafiri și le transpiri veștejirea, poate, n-aș putea spune că te cunosc îndeajuns, încât să îți simt razele cum îmi pătrund, cu efect binefăcător, în sânge; ești doar

Și vine o vreme când ziua e an, Și anul secundă grăbită, Și birtul din gară e calul troian, Și halba cu bere-i ciobită, Și trenuri mai trec doar atunci când nu ești, Și ești când te-ascunzi

El a atins butonul roșu fără să știe că, în copilăria florilor, ea coborâse în cântecul de chitară ca într-o fântână cu apă numai bună de băut la pritocitul visurilor. Privirea i se făcuse

de un caiac verde pe deasupra unui oraş scufundat (care fãrã o cãmaşã de in ar putea fi fericirea) botezat la masculin doar aşa ca sã poatã despãrţi raiul de iad într-o zi de sâmbãtã este ca şi

E deja târziu, trecut de nouă. Dacă nu i-ar fi cerut familia, n-ar fi rămas peste noapte. O văzuse și pe ea așa, cumva, dormind, printre lumânări cu miros de tămâie. Ce culoare or fi avut ochii ei?

În fiecare zi, omenirea adaugă lumii aproximativ 19.000 de lucrări științifice. Nu toate privesc viața. Sunt studii care cercetează stelele, atomii, piețele financiare, mașinile, limbajul

Vor să-mi dea titlul de Doctor Honoris Causa. Au ajuns la o înțelegere: — Omul ăsta n-a făcut nimic! Nu găsim nimic la el deosebit. A aruncat timpul în spațiu fără niciun punct… Doar

Imaginează-ți o inimă în pielea goală! Cât de fericit ai fi să o privești? Ce te-ar atrage să îi stai alături, Să o mângâi, să o atingi, Să o iubești? Unde, pe care parte din carnea ei Ți-ai dori

Cocor, călătorind în cer Cum umbre care cresc din el, De-atâtea ori mi-am spus că sunt Când am plecat spre Rai de pe pământ. În aripi am simțit că-mi port, Ca pe un viitor în care mă întorc Spre a

În hotelul infinit Prind gânduri sub formă de albine, Dejunez cu îmblânzitori de insecte și tămăduitori Veniți dintr-o misiune nocturnă eșuată. Și șterg, Și chem, Îngenunchez, Mă rog Să reduc nimicul

În camera mea zace un leu, ascuns printre sertare și covoare. Stă la pândă după lună, se cațără pe tavan și pe umbrele trasate de felinare, ca să poată vedea și să nu se împiedice în vis de un