Poezie
Glasul
Bunicii mele materne, Victoria, din vol Dumnezeu Aievea, capitolul Anatomia Harului
2 min lectură·
Mediu
Sunt clipe în viață când
tăcerea cântă
în întuneric:
Iubi-te-voi, Doamne.
Și-atunci mă întorc, deodată,
în gând,
la sensul meu aici,
pe pământ.
Camera albă, cu corcoduș,
iubirea și grija bunicii:
să ne rugăm,
să închinăm perna,
să mâncăm dimineața
oușor, colărezi,
să avem „pâine”
și carte,
dar nici așa, ca mine, prea multă,
lungul șir al femeilor
din neamul meu,
agățate la fereastră, în rugă,
cântărețe în strană,
într-un singur glas
ce cântă o poveste
nemaiauzită de oameni —
un tunet,
o toacă a trezviei — în tâmple
şi-n trup —
ştiută
doar de noi
trei, de demult —
mamaie, mama şi eu.
Coșciugele înșirate,
plânsul și Fericirile
cântate-n cafas
cu vocea adâncă
a inimii,
la trecerea ei, a Victoriei,
de aici, de pe pământ,
către un ogor mai mare, din cer,
cu ferestre
de rugă
ce dau tot aici,
unde încă locuiesc
și mă rog eu,
Veronelul, zisă și Vironica,
înveșmântată în cântec,
lacrimi
și fericiri.
Eu am rămas aici
ca să dezleg
singură
Sensul.
Oare s-au copt strugurii
acolo sus, în cer,
la voi în vii?
Pașii mei
urmează versul lor
știut
dinaintea vremurilor cărnii mele,
dinainte să pot citi litere.
Cântecul bate în zid
ca o inimă.
Respiră în pieptul meu mort
Har.
0223
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zvera End
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 207
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Zvera End. “Glasul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zvera-end/poezie/14205059/glasulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELNu am nici cea mai mică jenă să declar că există mult frumos in poezia aceasta. Desigur, și tristețe sau nu, de fapt nu tristețe, ci neuitare, obligația de a aminti, de a-ți reaminti mereu sensul (așa cum îl percepe, îl simte fiecare). Nu prea mă dau pe spate, de regulă, efuziunile de credință, dar pot înțelege (atât cât pot înțelege 😊), iar aici, cred (deși pot fi lesne contrazis) că, în pofida a ceea ce, clar, este scris, pur și simplu e vorba de apartenență, de continuitate, de recunoștință.
1
Textul de față, deși în vers alb și liber, are muzicalitate și tensiune a ideilor, o expresivitate conferită în special de metaforă și simbol, accentuată de comparația din final.
Excelsior!