Poezie
Să ne iubim infinit
2 min lectură·
Mediu
Era o situație
ușor penibilă
la Vâlcea,
într-un hotel
fără grădină.
Fata cu hipomanie dată la maximum
și egocentrism criogenat în vremuri
de dinainte de BAC
anula orice
logică
a îndoielii timide
că alți oameni, fericiți și senini,
pe lumea aceasta
chiar există
ca fluturii — liberi
și fără traume,
și fără a mânca
la fiecare masă
cartofi prăjiți
înveliți în coconi de
maioneză şi ketchup,
lângă o ceafă de porc gătită
în stil asiatic,
care n-arată prea elocvent,
dar chiar e doar
o ceafă
de porc,
deci cam toxică,
semi-crudă fiind
pe alocuri.
Frumusețea pierdută
în rugă,
săpată în stâncă
ca o floare de mai,
cu mâinile goale,
în septembrie ud —
gustul tău perfect
crud.
Ploaia aceasta făcea hipnoterapie
cu nervii mei.
Mă săturasem să fiu,
când psihiatru, când victimă,
pentru toate
dementele lumii
nesigure și profund extroverte,
care trăiesc în regret, urgent și eter,
fără liniște.
„Încă 5 minute”, a spus
maicuța cea tânără cu ochii ei cei albaștri.
„Nu puteți să mai așteptați 5 minute?”
de parcă cele 5 minute erau imposibile
Nu se referea la mine, desigur, dar
ochii ei îmi doineau a regret,
într-o limbă împărțită doar de cei
care știu să aștepte
până la infinit
și să iubească
la fel.
„Încă 5 minute”, a spus
scriitoarea cu ochii în lacrimi,
în micul ei pat-coșciug,
prea înalt pentru
piciorușele-i mici,
și lacrimile ei
desenează
orbite ciudate și azi
pe cărările pierdute-ale lumii.
Inima mea e-o grădină, mi-ai spus,
în care se coc meri savuroși, maci mov
și Eve-himere
cărora le plac uneori
scriitorii.
Inima ta e-o grădină
în care
pășești cu pași mari și m-aștepți
ca la Facerea lumii,
c-un zâmbet
inefabil, discret,
infinit...
E o limbă pe care o știu
doar cei
care și-au stors toată vlaga în scris,
și-a rămas, poate, nesperata surpriză
că poți aștepta infinit
într-o livadă cu meri
o fată
pe care
s-o iubești
și când nu vrei.
14108
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zvera End
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 319
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 89
- Actualizat
Cum sa citezi
Zvera End. “Să ne iubim infinit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zvera-end/poezie/14205226/sa-ne-iubim-infinitComentarii (4)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
MVMVMaya Vramita✓E bun, bun de tot! Și nu știu de ce, dar am tendința să comentez la poemele în care găsesc o parte din mine, prin absurd. Acesta este unul dintre ele. Poate pentru că și eu m-am săturat, de fapt, sunt săturată de ani de zile – să fiu psihiatrul de serviciu. Nici victima nu prea îmi convine. Dar uite că din asta facem artă. Voilà! Felicitările mele.
1
DMNu știu prin ce fraudă sentimentală se poate pleca de la o ceafă de porc semi-crudă, trece printr-un pat-coșciug prea înalt pentru niște piciorușe mici și ajunge, chiar cu riscul unei cusături prea noduroase, într-o livadă unde cineva te așteaptă de la Facerea lumii. Și mai e mica escrocherie cu cele cinci minute (pe care o trec doar la observații). În rest, infinitul mi s-a părut, surprinzător, foarte bine dozat.
1