Poezii

Mergeam pe Aleea Armoniei cu doamna misterioasă în bleu ciel și în alb, ce fuma vape și mirosea mirific a mir. Conducea stând aproape turcește, ascultând Julio Iglesias, într-o-nserare

ZEZvera End

0

0

Era o situație ușor penibilă la Vâlcea, într-un hotel fără grădină. Fata cu hipomanie dată la maximum și egocentrism criogenat în vremuri de dinainte de BAC anula orice logică a îndoielii timide că

ZEZvera End

0

4

Realitatea alerga în oglindă. Pictorul din mine redesena copacii repezi în gând invers. Nu știam la cine să apelez pentru această (între)vedere. Nu știam la ce să m-aștept. Mă îndreptam fortuit

ZEZvera End

0

0

Arcușul din spatele oaselor subțiri Cuvintele care ni se sparg E un fel de gri-mov suferind dimineața în care-am prins în sfârșit trenul de 6 spre viitorul meu. Erau tot felul de detalii rămase în

ZEZvera End

0

0

Să rămânem împreună Când avionul se va prăbuși, să ne rămânem, așa, vesele, mâncând gogoși și căutând pisici mămoase prin magazii cu amintiri, geamuri prăbușite şi cărți mucede. Să ne rămânem

ZEZvera End

0

2

Era un anotimp cunoscut în Berceni, anvelopat cu flori mortuare discrete și Shop&Go-uri. Călcam prin aglomerație pe viitorul trecutului meu. Părul mi se împâslise de zburătăcite gânduri și

ZEZvera End

0

3

Sunt clipe în viață când tăcerea cântă în întuneric: Iubi-te-voi, Doamne. Și-atunci mă întorc, deodată, în gând, la sensul meu aici, pe pământ. Camera albă, cu corcoduș, iubirea și grija

ZEZvera End

0

2

Eu, sincer, nu știam de dumneata și-n stilul neoclasic, hexametru, nu-ți pot mărturisi că știu sau că-mi doresc a scrie... Nu-s cel mai fin rimeur, dar eu, zburătăcită-n vis, de la

ZEZvera End

0

2

Viețile noastre la oraș erau niște librării ciudate, cu cărți vechi, de negăsit pe asfaltul grăbit și încins al distanței ascunse dintre două priviri. Doar acolo, la șes, la sat, timpul galopa

ZEZvera End

0

0

În cartierul cu pepeni, absolut toată lumea mă iubește. Geo, care-a plecat dintre noi, dar vocea lui tot mă-ntreabă în gang, tânguit: ce-ai făcut azi de mâncare? Mamaia Florica, cu sacoșele ei cu

ZEZvera End

0

0

Sorin Oprescu look-alike mergea pe bicicletă dimineața prin parc. Pensionarii negociau programul de șah, vara își negocia toamna, liniștea — jumătățile, lipsa. Căutam o singurătate ca a mea, cu

ZEZvera End

0

0

Alăuta s-a stins, dar Cerul nostru necuprins Încă-i păstrează Tânguirea, cărarea amară și șoapta. E eterna toamnă Cu o mie de sori violet În fiecare zi. Gândurile ni s-au ascuns în pași tăcuți Și

ZEZvera End

0

4

Viața atinge mâinile — mâinile tale ca niște mângâieri. Eu sunt Omul din lut, Omul din lut, îmi spui: n-am nici culoare, nici îndoială, nici umbră, nici superputeri. Merg grăbit, mănânc

ZEZvera End

0

0

Ne-a înghețat zborul în oase și în copaci târzii. Învelește-mă cu carnea ta, învelește-te cu dragostea mea, ai spus, când ți-e frig. Vii să mă iei tu în brațe? Sau te iau eu, Ai grijă de tine, ai

ZEZvera End

0

0

Catifelarea nopții mă poartă-n trecut, un fel de prezent inevitabil. Din lacrimi și Sfinți îmi clădesc un șirag ce mă duce la Tatăl. Unde sunt? Unde suntem? Unde ni s-a frânt drumul, unde s-au

ZEZvera End

0

0

Această ființă din humă, din coasta ta dreaptă, plutește timid prin zile și încăperi, își trece obosită mâna prin părul-valuri și griji mii și-ncet, tu auzi sau n-auzi șoptind prelung poalele

ZEZvera End

0

0

Gingași și cuminți, ca într-o poezie de Esenin, noi suntem copiii neauziți ai luminii inimii — doi străini nevăzuți, strânși în aceeași rugă, ca într-o cărticică de rugăciuni cu file galbene, rostită

ZEZvera End

0

6

Acest înger rugător al meu, cu chip de om aspru, înalt în arc-zbor, acest om cu glas neted, șoptit dureros în cânt, atât de departe și-aproape de mine mereu, mă vizitează în gând. Sau singurătatea

ZEZvera End

0

3

E frig și e gri vertical. Păsările ne-au înghețat în priviri. Unde-o să ne mai ascundem, noi, oamenii-umbre? Cine o să ne mai înalțe imnurile, trilurile și căderile? Hére Nímfi Anímfefte. Sufletul

ZEZvera End

0

0

În liniștea gândurilor e o inimă anume, care ascultă atent ce se-ntâmplă cu noi. De ce suntem aici, pe pământ, de ce nu ne mai suntem? E-atâta nedragoste, atâta ură nechemată, atâta

ZEZvera End

0

0

Misterul ne lovește tiptil, ne îmbrățișează cu un trecut aproape uitat, dar senin. În buzunarul de la piept, Tata poartă epitaful lui, scris de mine. Eu, fata de la 3, pentru domnul Niță de la 3 și

ZEZvera End

0

0

În bucătăria ei mică, dar cu ferestre imense, femeia a culcușit în farfurii, căni și ferestre, pe raftulețele cu condimente, în butelci, butelcuțe și în poze alb-negru, îngălbenite de timp, cu o

ZEZvera End

0

2

Când inima atinge orașul, timpul și tot răul rămân strivite, fără de sens. Inima ta — ca un clopot alert. Pașii din ceafa mea, alergând să prindă din urmă viitorul. Inima mea — ca un spital. Aici,

ZEZvera End

0

0

În încăperile înalte, tapetate cu calm, lemn și ambră, muzica se aude altfel. Liniștea e mai liniște. Lumina cade mai lin. Din cerul de plumb, din candelabre fine, ca niște danteluri, din

ZEZvera End

0

0

Părinte, am coborât pân’ la os, până-n stomac dureros, în coșul pieptului, în gât şi-n adânc, în peretele abdominal, sub coastă și-n vintre. Știu că te doare în limba ta albastră și albă, elină, în

ZEZvera End

0

2

Copacii și-au pierdut frunzele, seva — între noi doi n-a mai rămas decât Dumnezeu... Lumea toată s-a stins. Cu o mână blândă îți șterg orice rău de pe frunte, ca un vis ce trebuia să se

ZEZvera End

0

9

E-atâta dragoste în mâinile-acestea, atâta nețărmurită încredere și rugăciune. Mâinile Profesorului meu de Religie îmi vorbesc. Eu, care sunt foarte mică, mă uit mereu doar în jos, nu-ndrăznesc să-l

ZEZvera End

0

0

Întoarce dragostea-napoi ca pe o filă albastră dintr-o carte deschisă, lăsată pe masa de lemn din camera din față, de la drum, cea pe care o numim Casa Mare, casa noastră de oaspeți. Pune-Te Tu

ZEZvera End

0

5

Vântul suflă-n spinarea ta simplu, ca o lumină. Ca un câine-andaluz. O bicicletă e lumea, o bicicletă stricată într-un garaj gri, plin cu tot felul de piese de biciclete. Eu te împung cu ironia și

ZEZvera End

0

2

Am ajuns la capătul răbdării de a fi om. Aș vrea să fiu arc. Săgeată. Sau acvilă. Să nu mai am nevoie de mâncare, nici somn, ci doar de apă și de Cuvântul lui Dumnezeu. Toate Golgotele mele

ZEZvera End

0

0

Doamna care face curat la mine la bloc e deosebit de frumoasă. Ea are în tolba ei, ca un cangur, povești de București, trei copii, soț, un porc de tăiat de Crăciun și multe feluri de mâncare

ZEZvera End

0

0

Tăcerea se așază între noi ca o pasăre albă. În culoarea rămasă din urmă, în zidirea înceată și-n înserarea târzie, aș vrea să sper în toate lucrurile care nu pier. Secunda îmi scapă din

ZEZvera End

0

3