Poezie
Eterna trecere
Dumnezeu Aievea, cap Aripa stângă
1 min lectură·
Mediu
Timpul a spulberat orice surâs.
Primăverile au trecut ca într-un altfel de ieri.
Copaci noi au crescut
în pământ sigur,
cu gândul numai spre cer.
Bătrânul cu vârstă incertă
pășește firav, discret și grăbit,
cu tăcerea și iarba până la glezne.
E o zburătăcire albastră
această asprime,
acest infinit înghețat
chiar și vara.
Timpul i-a nins
prin barbă și plete.
Muntele i-a crescut în priviri.
Apusurile și-au retras culorile
Muntele l-a smerit.
Ca o umbra,
Lumea de jos dispare
încet.
Rugăciunile ard
în lumânările
din ceară curată,
aprinse în liniște.
Timpul a spulberat orice surâs.
Zvera End
Din vol Dumnezeu Aievea, cap Aripa stângă.
011104
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zvera End
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Zvera End. “Eterna trecere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zvera-end/poezie/14204300/eterna-trecereComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Frumos, da, dar de evitat mereu (neapărat) alăturări de cu timpul urmat de vocalele a și e.
0
Dragii mei Veronica și Bogdan, știu că așa cum este scris aici nu este ceva rău, iar logica aceasta a mea este împotriva naturaleții limbii. N-am spus deloc să modifice și știu că nu ar face asta. Și mie mi s-a atras atenția asupra aceleiași situații, chiar aici pe poezie.ro, dar am preferat să modific (se putea, fără a schimba sensul, chiar dacă era o poezie în prozodie clasică).
Îmi pare rău dacă, vorba lui Moromete, mintea mea era la alte prostii.
Îmi pare rău dacă, vorba lui Moromete, mintea mea era la alte prostii.
0

De acum, vei putea publica fără verificarea editorilor. Succes!