Poezie
Albastru
Există îngeri. Poeme pentru oameni singuri.
1 min lectură·
Mediu
Tăcerea se așază între noi
ca o pasăre albă.
În culoarea rămasă din urmă,
în zidirea înceată
și-n înserarea târzie,
aș vrea să sper
în toate lucrurile care nu pier.
Secunda îmi scapă din degete,
grăbită, ca o mătase,
ca o vorbă de-alin,
ca întrebarea:
Tu ești mereu calm?
Zglobiu, firul de iarbă tocmai
a îngurgitat o cămilă,
cuvintele au alunecat pe parbriz,
mașina a șters parapetul,
dealul a coborât umbrele,
iar fata și-a luat curajul de mână
și s-a rugat în tăcere, în colțul pădurii.
Bătrânul din vis
o aștepta la pârâu.
În rugăciune,
întrebările cad laolaltă cu răspunsurile.
Zidul plânge-n tăcere, albastru.
Dacă pleci,
lasă-ți măcar umbra
s-adaste aici
până târziu.
Închide ochii
și spune-mi,
până când totul se va sfârși:
Tu ești mereu calm?
– Zvera End
03128
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zvera End
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Zvera End. “Albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zvera-end/poezie/14203936/albastruComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Corectați cuvântul „așteapta”!
0