Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@zvera-endZE
Zvera End
@zvera-end
Poezie

Nu poți numi dragostea altfel decât Dragoste

Există îngeri. Poeme pentru oameni singuri.

2 min lectură·
Mediu
În bucătăria ei mică,
dar cu ferestre imense,
femeia a culcușit în farfurii, căni și ferestre,
pe raftulețele cu condimente,
în butelci, butelcuțe
și în poze alb-negru, îngălbenite de timp,
cu o imensă candoare,
inexorabil și trist —
multă și minunată
Dragoste.
Copiii i-au plecat demult,
părinții zâmbesc din povești foarte vechi,
dulci și drăgăstoase,
ca niște fâșii de crème brûlée
neatinse de Alzheimer.
Fata cu ochi-bucurie și cântece
în loc de șovăieli
dansează cu bătrâna profesoară
de limba și literatura română
în bucătărioara ei mică,
dar cu ferestre imense.
Amândouă cântă
și, acolo unde nu-și amintesc versul,
inventează pe loc.
E un fel de bucurie-amarăciune
în întâlnirea mâinilor lor:
fata zglobie, cu ochi repezi,
bătrâna cu idei copilărești, noi.
Și totuși,
în viață sau în suferință,
nu există asemănare sau diferențiere;
nu poți numi dragostea
decât simplu și cu litere mari:
DRAGOSTE.
Mușcatele inundă timpul
și toate ferestrele mari
într-o singură culoare,
ca un val cald și liber,
ca o mirare:
— Mă, Donna, dar toate mușcatele noastre
sunt sepia?
Bătrânica și fata dansează încet,
fără muzică.
Nu poți numi dragostea altfel
decât Dragoste.
— Zvera End
„Nu poți numi dragostea altfel decât Dragoste”,
din volumul în lucru
„Există îngeri. Poeme pentru oameni singuri”.
Pentru Donna, Maria-Teodora Popa, ilustră profesoară de limba și literatura română din Buzău. Fata cu care dansează este micul pictor cu fuste mari și victoriene, Zendi.
Pe strada Gârlași,
la numărul 8 fix. În fiecare zi.
2275
2

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
241
Citire
2 min
Versuri
52
Actualizat

Cum sa citezi

Zvera End. “Nu poți numi dragostea altfel decât Dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zvera-end/poezie/14204047/nu-poti-numi-dragostea-altfel-decat-dragoste

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elisabeta-graurEGElisabeta Graur✓
E ciudat câtă dragoste de viață inspiră acest poem trist! O fi de la fata ”cu ochi-bucurie„ care, - deși doar un copil - știe cu ce trebuie înlocuite șovăielile. De altfel, se simte prezența acestei copile în scrierile dumneavoastră, o candoare mereu prezentă, care dublează toate celelalte trăsături, însoțindu-le. Și metaforele surprind cu o expresivitate aparte. În acest text, cuvintele care descriu bucătăria mică dar cu ferestre imense, a doamnei profesoare, pot fi luate, pur și simplu, ca atare. Dar pot deschide sensuri de interpretări pe care fiecare cititor e liber să și le plăsmuiască potrivit imaginației sale.
Nu e puțin lucru să faci să vibreze în cititor ce are el mai bun. Am citit cu plăcere ceea ce ați postat pe poezie.ro. M-am oprit să comentez la acest text pentru că, după ce l-am citit, am simțit dorința de a fi mai bună. Și de a vă mulțumi.
0