Arcuş

Arcușul din spatele oaselor

Cuvintele care

ni se sparg

E un fel de gri-mov suferind

dimineața

în care-am prins în sfârșit

trenul de 6

spre viitorul meu.

Erau tot felul de detalii rămase în urmă și griji:

bunăstarea și sănătatea lui Mamu,

pisica Sanchi rămasă în urmă cu familia ei, operația Donnei, imperfecțiunile și greșelile mele

mereu adânci

pân’ la os

Visasem un vis politic

în care, desigur, eram doar simplu spectator

al extremismului

altora,

îngrijorat de iluzii,

mai ales cele proprii.

Era 6 dimineața și

mă ascundeam în spatele rujului roșu spaniolesc și

al pălăriuței de pictoraș mereu la pândă

după inefabilul ascuns în efemer.

Dimineața se ridica la Mizil ca o șoaptă gri-bleu.

Vecinul de scaun

mânca covrigi cu mac și bea

limonadă

adăpostit sub o şapcă de pescar cringe

în liniştea legănatoare parcă a altor vremuri

în care oamenii chiar credeau

că a purta mustață e cool

Singura ta dovadă de dragoste era trecerea unei mâini liniștite

pe rochia de un alb ireal

Și florile delicate din

vis.