Poezie
Resuscitarea lui NOI
Dumnezeu Aievea, cap Aripa Stângă
2 min lectură·
Mediu
În liniștea gândurilor
e o inimă anume, care ascultă atent
ce se-ntâmplă cu noi.
De ce suntem aici, pe pământ,
de ce nu ne mai suntem?
E-atâta nedragoste,
atâta ură nechemată,
atâta singurătate.
Altădat’ ne iubeam,
ne cinsteam c-olecuță de țuică la gard,
un păhărel cu vin și o turtă.
În inima noastră era bine și cald.
Focul încălzea soba
ca pe o țară rotundă
de lipeală și lut.
Apa limpezea privirea și inima.
Râsul râdea,
plânsorile ne strângeau împreună —
la fel și cântările,
toamna și iarna.
Dragul meu, unde ne suntem?
Unde ne-a fugit îndelung cântul,
plecarea cuviincioasă a capului
și simplul „bună ziua”,
surâsul calm, vecinătatea, vioiciunea,
strânsul mâinilor noastre,
ca pâinea caldă, frământată-n adânc?
Carnea noastră, asemenea,
ne făcea rude.
Lumina din ochi
se topește încet.
Dorul meu de ce-a fost
te mai poate trezi azi?
Vino!
Poiana respiră cu noi,
munții sunt toți semeți.
Suntem aici, eu și tu —
iar din oglindirea noastră
se naște, cu speranță,
cu glas lin și senin,
resuscitarea lui NOI.
Nu-i așa că m-auzi?
Nu-i așa că mă chemi?
Nu-i așa că simțim, fără să vrem,
inima celuilalt
ca un ciocan la marginea disperată a pădurii,
bătând ca un clopot?
TU și EU,
EU și TU,
fără granițe.
— Zvera End
„Resuscitarea lui NOI”
din volumul în lucru „Dumnezeu Aievea”
capitolul „Aripa stângă”
1 decembrie
0012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zvera End
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 226
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 55
- Actualizat
Cum sa citezi
Zvera End. “Resuscitarea lui NOI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zvera-end/poezie/14204076/resuscitarea-lui-noiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.