Andrei Forte

toate ceasurile cunoscute încep la un moment dat să meargă înapoi ca niște hoți care se întorc la locul faptei cred că s-au inventat coincidențele doar ca să poți apărea în mijlocul lor iar ca să ne

orașul ăsta n-ar avea nevoie de râul bega fiindcă desfrâul are destui oameni care se îneacă fancy unii în alții e o terapie colectivă pentru cei care n-au avut curajul să plângă ziua ceva aproape

ne priveam prăjiți ca doi oameni pierduți într-un incendiu care confundă căldura cu salvarea fiindcă autodistrugerea arată superb de la distanță turnam benzină pentru fantome să răspundă peste

promisiunile pe care nu le verifică nimeni dimineața ocupă locul din pat al oamenilor care n-au mai ajuns acasă ca să mă vindec încep să te uit caligrafic acopăr la față lista cu poeme horror care

lumina nu mă merită pe deplin varianta reală a vieții mele se vinde trasă în țeapă ca acadeaua de zahăr ars de la țiganii care se spală pe mâini port pentru uz personal urme de unghii pe spate și

pentru cei pe care nu îi auzim plângând am petrecut ani întregi închis în barurile construite la colț împodobite cu cearcăne cronice și crăciunuri singur de nebun chircit în autosabotaj nu se fuma

trăieşti împăcată cu tine însăți ca şi cum îți pedepsești mama pentru o naștere croită să doară dinadins te reglezi din mers pe scurtătură automat simt asfaltul înfierbântat când bântui în

tu pustiu cu chip de oază te-am etichetat eronat refugiu pe timp de bombardament mi-am mânjit mâinile intenționat cu coajă de nucă verde să nu se șteargă cu apă chioară petele de pace

ai apărut la fix în destinul meu numai că întârzierea e cea care citește mai clar în cărți de tarot ne-am cunoscut senzual când mi-am tranşat brațul cu briceagul tău de buzunar mi-ai

ai numit greață ceea ce pentru mine era întoarcerea acasǎ iar dacǎ din sǎrut devin simptom refuz sǎ mai pun gura unde ți se face rău ai folosit ca salǎ de aşteptare apartamentul nostru

e deja sâmbǎtǎ de o veşnicie dj-ul stinge muzica şi rămânem doar cu vocile din cap & ciripit de păsări care nu se mai întorc codependenți funcționali de chin pompǎm serotonină pe datorie şi

nu recunoști dar știi prea bine că-ți place să ți se toarne dragoste cu forța pe gât cum şi eu ador la rândul meu sǎ fiu abuzat activ într-un cheag de miere şi migrene oricât ai pǎrea

în sfârşit te țin de mânǎ ca sǎ nu îți spargi ceafa de gresia rece a realității cu certitudinea cǎ ai sǎ pleci curând tăcută și controlată dar până atunci îmi dau un motiv nou să mă anesteziez

de câteva sǎptǎmâni încerci sǎ mǎ enervezi la culme cu disperarea unei vipere încolțite de antidot iar eu mă îndrăgostesc tot mai adânc sindromul stockholm îmi compune sonete din sufletul

habar n-am cui trebuia să mă rog dar în loc de revelație mi-am primit harul divin din prăbușiri – implozia unei clădiri cu rațiunea ta pe fațadă, fiindcă meșterul manole era doar un om, iar

iubitul tău a albit la față fără să mă recunoască iar parbrizul i-a plesnit ca un obraz ars de frig nu mai era la volan ci era prins într-un mojar metalic iar pistilul i se înfipsese adânc în

n-am să încerc să te salvez vreodată ești prea inteligentă ca să nu știi că faci pe proasta cu aplauze la scenă deschisă mă uit la tine cu filme horror și ne căcăm pe noi de frică să nu cumva

arzi. nimicul nu ajută. ți-ai închiriat o casă bântuită, doar ca să ai o prezență decentă după divorț. m-ai chemat la tine de sete, dar eu sunt cel care a început să te soarbă din

doar dacă intru în frigider pot ști cu certitudine ce se întâmplă cu lumina dinăuntru și merită să amorțesc de frig să-mi dârdâie dinții sparți din lipsă de calciu fie că se stinge fie că

ⱫłɄ₳ ⱫɆⱤØ. cea mai riscantǎ parte din numǎrul unui scamator care face oameni sǎ disparǎ este sǎ-i înapoieze egali ⊘ devi prea plinǎ de tine & strângi experiențǎ pentru un job în IT noi