Poezie
propofol la prânz
laptele uitării
2 min lectură·
Mediu
lumina nu mă merită pe deplin
varianta reală a vieții mele
se vinde trasă în țeapă
ca acadeaua de zahăr ars
de la țiganii care se spală pe mâini
port pentru uz personal
urme de unghii pe spate și branhii
care încearcă să spună te iubesc
mă trezesc ingrat în alt pat
iar visul mă cheamă înapoi
în dureri delicioase
cu așternutul pișat de ignoranță
comoditate călie
călugăriță-călău
propofol la prânz pe pleoape
fanteziile sexuale
se îndreaptă spre moară
cară saci pe cârcă
marfă / marfă
macină grâul
cu care hrănesc toți monștrii
născuți din pântecul
fricii de abandon
îmi pornesc pornografia
ca sunet de fundal
pe colinele unui câmp vizual vitreg
spiralele gem un fost întreg
împletit din neguri în ego
covrig simplu cu sare de la pocăiți
evoluez în hoitul dharma absolut
uneori dau impresia că mă fac înțeles
dar e cam târziu pentru reîncarnare
în cineva fericit
filosofia mea seduce singurătatea
să facă sinucidere în grup
mor cum am prezis
uitat ca un buddha arogant
fără adepți sau direcție clară
dalta penetrează cu morală
piatra de pe inimă
în templul din care susură samsara
crestez fiecare vers lucid în antebraț
aranjat cu marginea cardului
de la banca națională de cioburi desprinse
din farfurii sparte de dizenterie
sunt chiar împăcat
că m-am închinat la polul opus
chiar şi piramidele au început
drept bolovani care speră
să devină munte
levitez peste un corp de zeiță cu cioc
mai abrupt decât am sperat
arhitecții ancestrali proiectează
justificări grandioase
pentru alegerile proaste
coloane fără început
încâlceală de minciună
cobre care se fut
de la sursa problemei
până în vârful neprevăzut al prăbușirii
m-am săturat să mă prefac
îmblânzitor de pace în cuplu
cer penitență pentru cine-şi
pasează paradisului la cheie
ce poate fi o poezie necitită la nesfârșit
în liniștea lăsată după orgie
totul — îmbăiat în laptele uitării
ca o flegmă curată în călimară
deși sinele este o himeră grotească
scriu din propriile motive egoiste
că-mi salivează sufletul
s-o văd pe femeia vieții mele venind
ca toate liniile pe care încă le-aș trage
comprimate într-o potecă dreaptă
săpată cu lopeți de paracetamol
ce conduce destinele reci spre casă
din uşă o anunț că-i bal mascat
dansăm pe mârâitul fabulelor din bestiar
și-o rog să-mi fie erată
ce sfârșit sălbatic ne aşteaptă
când o iau în gheară din gară
şi-o port până unde nu vom putea ajunge
vreodată ca niciodată
01403
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Forte
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 399
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 83
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Forte. “propofol la prânz .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-forte/poezie/14195971/propofol-la-pranzComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
THTHTiberiu Hangan✓E un text care se desfășoară ca o spovedanie arsă, sinceră până la disconfort. Nimic nu se salvează aici, nici trupul, nici gândul, nici lumina care „nu te merită pe deplin”. Îmi place cum totul respiră un fel de oboseală lucidă, dar și o voluptate a suferinței. „Dureri delicioase” e exact centrul gravitațional al textului. Acolo se rupe totul între dorință și resemnare.
0